Nu doar vânătoarea de dezertori şi formarea unei noi majorităţi parlamentare, ca un fel de “oaste de strânsură”, şi cârpăceala noului guvern Boc ne-au indus o stare de lehamite. Cel mai tare ne-a iritat faptul că Revoluţia din 1989, cu morţii, răniţii, disperaţii, naivii şi inocenţii ei, a fost furată şi anexată de un partid. Ce tot clamează apartenenţa la o “dreaptă” de pripas (PPE) şi un “anticomunism” de mucava. Este vorba despre eforturile, nici măcar discrete, ale PDL şi ale susţinătorilor lui. De a sustrage simbolurile unei mişcări de masă, în 1989 – care nu a fost de partid – dar care a condus la schimbarea regimului PCR-ist din România.
Toată gargariseala ante şi postelectorală – dar găsibilă şi în retorica liderilor vizibili ai PDL, de tip Boc, Videanu, Flutur&Co.
– cu virtuţile “dreptei” (“lor”, dreapta a ajuns un fel de SRL, ca şi “anticomunismul” “lor”, pe liste, noi şi doar ai noştri, aprobate etc.) este o mascaradă televizată de prost gust. Greu de digerat pentru cei care au fost pe străzile României în decembrie 1989 şi nu au participat la revoluţie în pijama şi cu şpriţul sub nas. Greu de digerat anexarea acelor dramatice evenimente doar de un partid. În care nu credem că vreunul dintre actualii vajnici “anticomunişti” nu a fost membru PCR cu acte în regulă! Este o discrepanţă dureroasă între ce vedem la televizor, cu imagini dramatice din decembrie 1989, şi bolboroseala în delir a liderilor, aşa-zişi anticomunişti, din PDL. Care fac mare caz de povestea asta. Putem înghiţi multe. Că sunt destui oameni de ispravă în ţara asta care îşi văd de treburile lor şi vor să trăiască frumos. Nu doar bine. Că sunt oameni care şi-au sacrificat cariere şi familii ca să nu meargă în patru labe şi să nu (se) mintă.
Nici înainte de 1989, nici după. Că mai există speranţă într-o lume unde şi speranţa a fost, este confiscată de o adunătură de politicieni puşi pe căpătuială şi furtişaguri.
OK, luaţi, totul, săturaţi-vă! Dar nu ne mai minţiţi cu “dreapta” voastră şi cu “anticomunismul” vostru. De unde până unde Traian Băsescu şi Emil Boc sunt de “dreapta”, iar Elena Udrea şi Sulfina Barbu sunt “anticomunişti” de şcoală nouă? Se răsucesc în morminte cei morţi la Gherla, Aiud, Sighet şi la Canal, se revoltă memoria celor care au luptat şi au murit cu arma în mână în munţii României împotriva comunismului. PDL-ul băsescian victorios în noile alegeri prezidenţiale ar trebui să lase morţii anticomunişti în pace. Păcat de sângele vărsat. Ruşine! Cei aflaţi la putere astăzi nu vor nici o Reconciliere Naţională. Vor să fie confirmaţi în funcţii, aclamaţi, adulaţi, aplaudaţi. Şi atât.
Se vede la televizor şi cu ochii închişi.
Sursa: Cotidianul