O super afacere imobiliară a fost pritocită la Sibiu de-a lungul anilor, sub oblăduirea lui Klaus Iohannis. Procesul de retrocedare, bazat pe principiul „restitutio in integrum” s-a transformat într-un jaf la drumul mare la adresa proprietății comunității locale. Mai toate instituțiile publice din Sibiu ( muzee, școli, sedii de cultură, monumente istorice, clădiri impozante din centrul istoric) au fost restituite către Forumul Democratic al Germanilor din România(FDGR) și către Biserica Evanghelică.
Cum s-a realizat acest lucru? FDGR s-a autointitulat urmașul Grupului Etnic German, o organizație formată din sașii colaboratori ai regimului nazist din timpul celui de-al doilea război mondial. O instanță de judecată a decis că Forumul Germanilor este continuatorul grupării hitleriste din România, care a luptat în trupele SS între 1940 și 1944.
Un judecător nu a ținut cont că, în urma unui decret regal, a unei convenții a Aliaților după război sau a Tratatului de Pace din 1947, Grupul Etnic German din România a fost scos în afara legii pentru că a participat la crime de război și nici de faptul că , potrivit tratatelor internaționale, toate bunurile aparținînd naziștilor sau colaboratorilor acestora au fost confiscate și au intrat în proprietatea statului.
Am putea spune că, în mod absurd, prin decizii politice și ale unei instanțe din țară, la Sibiu s-a reinstalat status quo-ul din perioada celui de al doilea război mondial, statul român pierzîndu-și o parte din proprietăți în favoarea urmașilor regimului hitlerist care a funcționat pe teritoriul românesc.
Cum s-au întâmplat oare așa ceva în România? Trebuie precizat de la început că totul a fost o afacere imobiliară, pusă la cale de Klaus Iohannis, împreună cu liderii sași din cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România și ai Bisericii Evanghelice. Binențeles, nu de capul lor, ci cu susținere politică de la București, într-o anumită perioadă de vreme.
O sentință “istorică”
Cutia Pandorei a fost deschisă prin sentința judecătorească nr. 2790 din 28 mai 2007, președinte al instanței fiind judecătoarea Maria Morar. Acest magistrat va rămâne în analele istorice ca fiind cea care a reînființat Grupul Etnic German din România!!!
Interesant este faptul că în decizia judecătorească se arată că Forumul Democrat al Germanilor din România a dat în judecată Primăria Sibiu și Consiliul municipal pentru recunoașterea calității sale de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). De fapt, cine pe cine a dat în judecată?
Judecătoria constată că prin acțiunea civilă sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu a solicitat în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar și cu Consiliul Local al Municipiului Sibiu, să se stabilească calitatea petentului de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German.
Un simulacru de proces
Adică, Forumul German filiala Sibiu, reprezentat de președintele acestuia, Hans Klein, dă în judecată primăria Sibiu, reprezentată de edilul Klaus Iohannis, șef al FDGR pe România. Deci, un simulacru de proces, în batăie de joc față de statul român! Mai mult, Hans Klein (episcop), era și consilier municipal FDGR, fapt ce denotă un cras conflic de interese. În asemenea caz , oare cine a mai reprezentat interesele comunității sibiene, în speță statul român?
Pârâtul Municipiului Sibiu, prin primar, “”a formulat întâmpinare prin care lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză”. Deci, Klaus Iohannis, în calitate de primar al Sibiului, nici măcar nu s-a făcut că apară interesele sibienilor! O singură înfățișare, iar procesul este câștigat de FDGR.
În motivarea cererii se arată că “în esență, petenta (n.r. FDGR) este organizația reprezentativă a minorității germane din Sibiu, drept pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului German”.
De ce a avut nevoie Forumul German să fie decretat prin decizie judecătorească drept urmaș al Grupului Etnic German? „Prin legislația apărută după 1989, s-a prevăzut restituirea bunurilor imobile care au aparținut minorităților naționale. Pentru realizarea acestui obiectiv, continuatorul organizațiilor desființate trebuie să fie recunoscut prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care s-a formulat prezenta cerere”, se arată în sentință.
FDGR, continuatorul unei organizații naziste
Mai departe se spune că „ prin statutul său, depus în copie la dosar, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu este continuatorul persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorităților germane din Sibiu. Deci urmare, întrucât prin statutul său, FDGR din Sibiu s-a declarat continuatorul tuturor persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorității germane, rezultă că el este și continuatorul Grupului Etnic German”, se mai spune în decizia judecătorească.
Cu alte cuvinte, orice organizație care se autointitulează ca reprezentînd un grup de persoane, are dreptul să moștenească toate bunurile acelui grup de persoane! În sentință se mai spune că „Grupul Etnic German a fost organizație reprezentativă a întregii minorități germane, înființată prin lege în 1940 și desființată tot prin Lg.485”.
„Față de considerentele ce preced și constatând că s-au respectat pozițiile art.1169 C.cv., petentul făcând dovada că are calitate de succesor în drepturi al Grupului Etnic German ( sic!), instanța va dispune în baza O.U.G. 83/1999, modificată prin Lg 66/2004”, constată instanța.
În decizia judecătorească se spune și de ce FDGR a avut nevoie să fie declarată succesoare a Grupului Etnic German. “Potrivit art.6 din O.U.G 83/1999, modificată prin Lg nr. 66/2004, prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități, ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către sta”.
Drept consecință, FDGR, care s-a autointitulat reprezentanta comunității germane din România ( în mod oficial, nu există o asemenea decizie), nu a avut decât un singur interes: să pună mâna pe imobilele care au aparținut în timpul celui de-al doilea război mondial, Grupului Etnic German. Este vorba despre cele mai importante clădiri din Sibiu, aparținând diferitelor instituții culturale ( muzee), de învățământ (școli, licee, grădinițe) sau publice ( Arhivele Naționale) , dar și clădiri monumente istorice din centrul vechi al orașului.
În urma deciziei judecătorești din 2007, Forumul Democrat German și Biserica Evanghelică au solicitat retrocedarea tuturor bunurilor care au aparținut Grupului Etnic German, iar primăria, reprezentată prin edilul Klaus Ionahnnis ( președintele al FDGR), a restituit cam tot ce a fost revendicat.
Cine a fost Grupul Etnic German?
Dar să facem apel la istorie. Potrivit Monitorului Oficial din data de 21 niembrie 1940, se emite “Decret-Lege pentru constituirea Grupului Etnic German. Art.1. Grupul Etnic German din România este declarat persoană juridică română de drept public, purtând denumirea „Grupul Etnic German din România”. Art.2. Aparțin Grupului Etnic German din România toți cetățenii români care prin confesia lor la Poporul German au fost recunoscuți ca fiind de origine germană, din partea conducerii Grupului Etnic și înregistrați ca atare în registrul național al Grupului Etnic German din România. Art.3. Reprezentanții voinții naționale al Grupului Etnic German din România este „Partidul Muncitoresc Naționalist-Socialist German “(N.S.D.A.P.), al Grupului Etnic German din România, (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Der Deutschen Volksgruppe in Rumanien). El lucrează în cadrul Statului Național Legionar Român. Art.4. Cu aprobarea Conducătorului Statului Național Legionar, Grupul Etnic German din România poate lua, pentru menținerea și consolidarea vieții naționale, dispozițiuni cu caracter de obligativitate pentru membrii săi. Art.5. Grupul etnic german din România poate arbora, pe lângă drapelul Statului Român și Drapelul poporului german. Art.6. Orice dispozițiuni contrarii decretului lege de față sunt și rămân abrogate”.
Decretul lege este semnat în data de 20 noiembrie 1940, de conducătorul statului român , generalul Ion Antonescu și contrasemnat de ministrul Justiției, Mihai Antonescu. De asemenea, în raportul ministrului de Justiție, trimis către conducătorul statului român se arată că „alăturatul decret –lege are drept scop să reglementeze conviețuirea cetățenilor de origine etnică germană cu poporul român, în cadrul Statului Național Legionar, recunoscând grupului acestor cetățeni personalitatea juridică, ca element alcătuitor al statului național unitar român. În felul acesta se creează un organ care va putea asigura viața etnică a Grupului german, în armonie cu interesele generale ale statului și cu prevederile protocolului de la Viena din 30 august 1940(nr. mai exact, Raptul teritorial, prin care România pierde N-V Ardealului în favoarea Ungariei hortyste!!!), prin care statul român și-a luat angajamentul de a pune în toate privințele în condițiuni de egalitate pe cei care aparțin Grupului german din România”.
Voluntarii Grupului Etnic, în trupele Waffen SS
Într-o lucrare scrisă de Wiliam Totok( originar din Banat), intitulată „Germanii din România, între nazism și stalinism”, care a apărut în Observatorul cultural în octombrie 2003, se arată că “pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurtă vreme după instalarea în fruntea comunității, Schmidt și ceilalți naziști radicali înființează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul National Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din România. Printr-un dectrat lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul național-legionar român acordă Grupului Etnic German o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare, un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învățământului, a presei și a vieții bisericești. Schmidt practică o politică de supunere totală față de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere a Grupului etnic”.
De asemenea, potrivit unui articol din Magazin Istoric, intitulat „Voluntari români în Waffen SS”, scris de istoricul M. Tejchunean și citat de ziarul Justitiarul, se arată că, sub controlul Grupului etnic german „au fost înființate, o serie de organizații paramilitare după modelul celor deja existente în Reich: Einsatz Stafflen și Deutshe Mannschaft care erau echivalentul germano-român a lui Allgemeine SS și SA și cuprindeau 31 000 de persoane. În iarna 1940-1941, prin operațiunea „1000 Mann Aktion”, realizată în biroul Reichsfuhrer Heinrich Himmler și condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lor de etnici germani de cetățenie română ( sași și svabi) în unități Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. SS (Schutzstaffle-escadrilă de protecție) a fost inițial gândită ca o mică unitate paramilitară ce trebuia să-i asigure lui Hitler protecție, adică mâna armată a partidului devenit unic în Germania hitleristă”.
În același articol documentar se arată că în trupele Waffen SS se înscriau, pe bază de voluntariat, germanii fanatici al lui Hitler, din diferite țări, printre care și România și care activau, evident, în cadrul Grupului Etnic German. De asemenea, o mare parte dintre etnicii germani din România s-au înscris în Divizia 2 tancuri SS “Das Reisch”.
Într-un alt articol publicat de dr. Dan Grecu în „Magazin istoric” intitulat „Inrolarea etnicilor germani în unități SS, 1939-1943”, se evidențiază faptul că, după ocuparea Iugoslaviei, s-a format o unitate militară de elită sub comandament SS, formată din șvabi din Banatul românesc și cel sîrbesc, numită Divizia 7 Vînători de munte SS.
În final, sursele precizează că în trupele Waffen SS s-au înrolat peste 70 000 de etnici germani din România care activau în cadrul Grupului Etnic German. Iar Klaus Iohannis, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România s-a autointitulat succesorul acestora!!!
Toate bunurile sașilor, în proprietatea organizației naziste
Potrivit statutului de funcționare a Grupului Etnic German, toate bunurile imobile care aparțineau sașilor sau șvabilor din Româniau trecut în proprietatea și în administrarea acestei structuri politice, cu legături direct la Berlin. Totodată, printr-un protocol încheiat cu bisericile germane ( evanghelică , catolică și unitariană), în data de 11 august 1942, toate proprietățile cultelor religioase sunt predate cu titlu gratuit către Grupul etnic german.
La Sibiu, de exemplu, Biserica Evanghelică a donat Grupului etnic german toate proprietățile pe care le preluase de la Universitatea Săsească în 1937 ( reprezentînd o mare parte din imobilele din centrul istoric al orașului). Universitatea Săsească a reprezentat o formă de conducere administrativă a sașilor din Sibiu, desființată de Carol al 2-lea, prin decret-lege în 1937, pe motiv că funcționa ca un fel de stat în stat.
Biserica Evanghelică, la dispoziția lui Hitler
Astfel, în 1942 este emisă „Convenția generală pentru reglementarea raporturilor bisericii regnicolare evanghelice de confesiune auugsburgice față de Grupul Etnic din România”. „În spiritul ideologiei național –socialiste, conducerea grupului etnic german asigură ca și celorlalte confesiuni din cadrul Grupului etnic așa și Bisericii Regnicolare Evanghelice din România, libertatea credinței ei religioase și prin aceasta a propovăduirii creștine în sensul Augustan și pentru toate serbările, manifestările și instituțiunile religioase și bisericești precum și pentru întreaga publicistică bisericească întrucât nu se comite-abuzându-se de această libertate- periclitarea existenței grupului etnic sau se violează simțul moral al rasei germane”. Cu alte cuvinte, din voia Grupului Etnic German, Biserica Evanghelică a putut funcționa între 1940 și 1944 pentru că desfășurarea cultului evanghelic nu aducea atingere partidului nazist și rasei germane!
În reglementarea raportului dintre biserică și stat, se arată că „în proprietatea grupului etnic se va preda gratuit cu toate sarcinile ( datorii, impozite , taxe), averea care mai înainte în mod legal a aparținut de averea obștei ( Fundația culturală „Universitatea Săsească”) (n.r. adică o mare parte din clădirile din centrul Sibiului); întreaga avere a casei de pensiuni pentru care grupul etnic să preia obligațiunea plății pensiilor or indemnizațiilor de scumpete la toți pensionarii actuali și viitori; sălile comunității deoarece acestea folosesc mai cu seamă trebuințelor sociale ale obștei cu păstrarea dreptului de cofolosință nelimitat, veșnic și gratuit al bisericei; din acea avere mobilă și imobilă care servește scopurilor lucrative, se va preda în proprietatea grupului etnic german fără despăgubire-însă numai în orașe-50% a caselor cu inventarul care face parte din ele și a hîrtiilor de valoare a comunității ( acțiuni, obligațiuni, participațiuni, titluri de împrumut)”.
Școlile sașilor, pe mâna propagandei hitleriste
De asemenea, în această convenție, la capitolul 1, se aflau „ dispozițiile pentru predarea instituțiilor școlare și de educație susținute de biserica Regnicolară Evanghelică din România Grupului Etnic German”.
„Biserica Regnicolară Evanghelică din România predă toate instituțiunile germane școlare și de educație susținute și conduse de ea și de singuraticele comunități bisericești, cu efect imediat, grupului etnic german din România pentru înființarea unei școli naționale. Ea predă cu efect imediat conducerea pedagogică, disciplinară și administrativă a tuturor instituțiilor germane școlare și de educație susținute până acum de Biserica Evanghelică, oficiului școlar al grupului etnic german din România căreia îi pune la dispoziție întregul ei aparat de administrație școlară. Biserica Evanghelică predă totodată toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și a servit scopurilor politice și de educație”, se mai spune în convenția dintre Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică.
Convenția este semnată de Andreas Schmidt, liderul Grupului Etnic German și episcopul Wilhelm Staedel, reprezentantul Bisericii Evanghelice.
Înțelegerea dintre cele dou entități germane este consacrată de Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, printr-o decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 14 august 1942. „Noi profesor Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Depoartamentul Culturii Naționale și al Cultelor, având în vedere Adresa K 1.345 din 3 iunie 1942 a Consistoriului regnicular evanghelic din România, prin care se aduce la cunoștința Ministerului Culturii Naționale marele congres general al bisericii evanghelice în ședința din 2 iunie 1942 a predat tot învățământul școlar ( primar, secundar și normal) Grupului Etnic German”.
Astfel, întreg sistemul școlar german din România, care se afla sub oblăduirea bisericii evanghelice din Sibiu ( și nu numai) era predat Grupului Etnic German, controlat ideologic de Germania hitlerist. Interesul era foarte mare, binețeles: creșterea generațiilor de copii și tineri în spiritul național-socialist, într-un cadru unitar și bine controlat de liderii politici ai Grupului Etnic German. De aceea, toate clădirile școlilor au fost donate în proprietatea conducătorilor naziști din România.
Acum toate unitățile de învățământ sunt revendicate de Iohannis&acoliții săi
Nota bene! Mai toate aceste clădiri ( școli, grădinițe, licee) din Sibiu , care au fost donate de Biserica Evanghelică, Grupului Etnic German și care au fost confiscate de statul român în 1944, prin decret regal, prin Convenția de Arminstițiu al trupelor Aliate din 1944, situație confirmată prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, au fost retrocedate sau sunt pe cale să fie retrocedate, în zilele noastre, Bisericii Evanghelice, biserică ce s-a dovedit a fi colaborat cu regimul nazist!!! Cine le-a revendicat? Binențeles, Biserica Evanghelică, în înțelegere cu primarul Sibiului, președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, succesorul Grupului Etnic German. Așa se reinstaurează status-qul juridic din perioada regimului nazist!
Regele Mihai dizolvă Grupul Etnic German
La data de 8 octombrie 1944, după întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, la 23 August 1944, se adoptă un Decret Regal pentru abrogarea legii nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. “Art.1. Dispozițiunile legii nr.830 din 21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului Etnic German, sunt și rămân abrogate. Statul Român devine pe data prezentei legi proprietar al bunurilor aparținând Grupului Etnic German din România. Prin efectul acestei legi, bunurile aparținând Grupului Etnic German sunt lovite de indisponibilitate, fără îndeplinirea vreunei formalități. Pe aceeași dată Statul Român devine titularul tuturor drepturilor aparținând Grupului Etnic German, subrogându-se acestuia. Instanțele de acte funciară vor proceda din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acestor bunuri. Art 2. Toate înstrăinările de bunuri mobile și imobile și orice constituire de drepturi reale sau renunțări la orice fel de drepturi făcute la intervalul de la 23 august 1944 și pînă la data publicării acestei legi sunt prezumate ca făcute prin fraudă și sunt lovite de nulitate absolută după cererea Statului. Art 3. Administrarea și lichidarea bunurilor și a drepturilor care au aparținut Grupului Etnic German din România se vor face de o comisiune compusă din trei membri desemnați de Președintele Consiliului de Miniștri”, se spune în decretul regal emis la data de 7 octombrie 1944.
De asemenea, în Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, se arată că “Guvernul României se obligă să dizolve imediat toate organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul României, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât și orice alte organizații care duc propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice, nepermițând în viitor existența unor organizații de acest fel”.
Se deconspiră colaborarea Bisericii Evanghelice cu regimul nazist
Într-o notă cu nr.4169.1945, constituită de Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor și trimisă Comisiei pentru aplicarea decretului lege de dizolvare a Grupului Etnic German, se mai precizează că „asemenea celorlalte biserici din Transilvania, biserica evanghelică lutherană, întemeiată încă din secolul al 16-lea, este o organizație bisericească, cu scop pur religios, în care singura notă de natură politică este caracterul ei german. Acest caracter religios al organizației ei a fost însă alterat prin influența curentelor hitleriste care s-au impus prin silnicie în 1940, încurajate și sprijinite de regimul Antonescu. Ele au impus demisiunea episcopului Glondys și alegerea episcopului Standel și alegerea unui consistoriu cu majoritate hitleristă care au încheiat cu Grupul Etnic German, organizație politică hitleristă cu caracter totalitar, cunoscuta convențiune prin care s-a cedat Grupului Etnic German toate școlile germane, transformându-le din școli confesionale, supuse tutelei bisericei evanghelice în școli naționale, supuse înrâuririi politice a Grupului Etnic German”.
În această notă se subliniază faptul că „guvernul a dispus din partea sa arestarea și internarea atât a episcopului Standel cât și a membrilor hitleriști din consistoriu. Ei se află în lagărul de la Târgu Jiu”.
De asemenea, într-un referat al Direcțiunii Judiciare a Guvernului General Sănătescu ( 1944-1945) se arată că „formațiunile confesionale ale așa zisei biserici evanghelice s-au încadrat organic și subordonat programului politic și ideologic național-socialist, drept urmare să se ia măsuri de siguranță asupra conducătorilor lor și a membrilor respectivi și confiscarea bunurilor mobile și imobile ce le aparțin”.
La fel, într-un referat întocmit de Direcțiunea Generală a Poliției, din 16 decembrie 1944, se subliniază că „din studiul acestei Convențiuni( n.r. Convenția din 1942 semnată de Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică) rezultă că formațiunile confesionale aparținând Bisericei Regnicolare Evanghelice, s-au încadrat și subordonat în totul programului politic și ideologic național-socialist desfășurat de Grupul Etnic German”.
Ca o concluzie, din documentele vremii rezultă clar faptul că Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică au reprezentat interesele Germaniei hitleriste în România, punând la dispoziția regimul nazist, întreaga infrastructură umană, socială, ideologică și imobiliară din comunitățile de sași și svabi, inclusiv din orașul și județul Sibiu. De aceea, statul român, împreună cu Puterile Aliate au scos în afara legii funcționarea Grupului Etnic German, ca o organizație nazistă și au condamnat Biserica Evanghelică ca fiind colaboratoare a regimului hitlerist. Mai mult, potrivit tratatelor internaționale întocmite imediat după cel de-al doilea război mondial, statul român a confiscat toate bunurile care au aparținut celor declarați criminali de război sau colaboratori ai statului german.
Sibiul, sub controlul unei organizații naziste
Acesta este motivul pentru care pare de-a dreptul hilar faptul că Forumul Democratic German s-a declarat succesorul Grupului Etnic German, adică continuatorul politicii hitleriste în România. Fapt care este consființit prin decizie judecătorească în data de 28 mai 2007!
Nu s-a ținut cont de faptul că, din 2002, este în funcțiune Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, “privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.
Binențeles că scopul urmărit de Klaus Iohannis și de liderii sașilor nu a fost decât unul..imobiliar, nu unul ideologic. Să pună mâna pe clădirile din Sibiu ( și nu numai) care se aflau în proprietatea statului. Așa s-a ajuns ca cele mai importante imobile să fie retrocedate „in integrum” fie FDGR, fie Bisericii Evanghelice. Nu o puteau face fără sprijinul Bucureștiului. L-au obținut la momentul potrivit, mai ales în perioada guvernării liberale ( 2005-2009), grație prieteniei la cataramă a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu.
Decizia politică a venit de la București
În 2007, Ingrid Zaarour, președinte a Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților a emis o horărâre „privind completarea normelor metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv în perioada martie 1945-22 decembrie 1989”. Acest document a deschis calea retrocedărilor controversate din zona Ardealului, către urmașii grofilor unguri declarați criminali de război în urma colaborării cu regimul hortyst și către succesorii Grupului Etnic German, grup declarat ca fiind colaborator al regimului hitlerist.
Este de fapt o decizie politică luată la București privind restituirea integrala a bunurilor ( imobile, terenuri agricole, păduri) din Ardeal, fără să se țină cont de faptul că aceste proprietăți au fost consfiscate de statul român înainte de 6 martie 1945, chiar din timpul celui de-al doilea război mondial sau imediat după, în virtutea deciziei luate de statul român împreună cu Puterile Aliate, pe baza unor tratate internaționale , care trebuiau să fie respectate ca atare. De aceea, putem spune că aceste retrocedări s-au făcut cu încălcarea gravă a tratatelor internaționale, semnate de țara noastră după 1945.
Imobilele retrocedate arbitrar
Care sunt imobilele din Sibiu care au fost retrocedate FDGR și Bisericii Evanghelice?
Prezentăm o listă provizoriu cu clădirile care au fost retrocedate sau sunt în curs de retrocedare:
Către Biserica Evanghelică:
Clubul Sportiv Șoimii Sibiului ( str. General Magheru, nr 18), Școala populară de arte „ilie Micu”( str. Avram Iancu nr.10), Colegiul agricol „Daniil Popovici Barcianu”( str. Banatului nr.2), Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal”( str. Piața Huet nr5), Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sibiu ( str. Arhivelor nr.1 și 3), Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” ( str.General Magheru nr.30), Complexul de Servicii Princhindelul ( str. Bastionului nr.6), Complexul Național Muzeal „Astra”, (Pădurea Dumbrava), Complexul Național Muzeal „Astra” ( Muzeul de Etnografie saxonă Emil Sigerus), (str. Piața Mică, nr21), InteresecțiaBulevardului Corneliu Coposu cu str. Herman Oberth și parțial Spitalul Clinic Județean Sibiu ( b-dul Corneliu Coposu), Muzeu Brukenthal.
Către Forumul Democrat al Germanilor din România:
Inspectoratulk Școlar Județean Sibiu ( str.Berăriei, nr 2), Fostul sediu Filarmonica de stat Sibiu(transformat în restaurantul Hermania), ( str. Filarmonii nr.2), Serviciul Județean Ambulanța Sibiu ( str. Funarilor nr.1), sediul FDGR din Piața Mare, dar și multe alte clădiri din centrul istoric.
Precizăm că sunt în curs de revendicare, din partea FDGR și a Bisericii Evanghelice cele mai impozante clădiri din centrul istoric , cuprinse în aria str. Bălcescu și Piața Mare.
Documente:
Sursa: Anchete Online