Pe 28 iunie 2009, președintele Hondurasului, Manuel Zelaya, ales în 2006, a fost arestat de armată exact în ziua în care se pregătea să organizeze, democratic, un referendum de modificare a constituției, elaborate în mandatul generalului Policarpo Paz Garcia, omul americanilor venit la putere în 1978 prin lovitură de stat militară.
Puciul a zguduit America latină și a obligat numeroase mari cancelarii să reacționeze. Un eveniment care – în mod aparent ciudat – ar trebui să dea de gîndit românilor în aceste zile.
La vremea respectivă, SUA, UE și ONU au protestat zdravăn față de puciul din Honduras și au cerut eliberarea imediată a președintelui hondurian. Zelaya a fost, însă, alungat din țară de puciști și s-a refugiat în Costa Rica, în țară producîndu-se ample mișcări sociale de protest împotriva loviturii de stat.
Ales în 2006 ca reprezentant al conservatorilor, Manuel Zelaya și-a schimbat ulterior politica şi s-a apropiat de liderii sud-americani de stînga, precum Daniel Ortega, preşedintele Nicaraguei, sau Hugo Chavez.
Zelaya a ajuns președinte, foarte important, cu sprijinul consultanței politice asigurate de Partidul Liber-Democrat German (FDP), el însuși recunoscînd asta public. Derapajul său spre stînga a deranjat profund germanii, însă. Fundația ”Friedrich Naumann”, aparținînd FDP, ținea în palmă jumătate dintre cei 62 de parlamentari ai Partidului Liberal din Honduras, care îl avusese pe Zelaya drept candidat, patru miniștri și patru miniștri-adjuncți din guvern, precum și alți opt înalți oficiali din diverse structuri ale statului.
Prin respectiva fundație, germanii erau și sunt încă puternic implicați în jocurile politice din America Latină, după cum relata, acum cîțiva ani, siteul german-foreign.policy.com.
Reorientarea lui Zelaya îi afecta profund, pentru că acesta se alipise grupării ALBA, reunind o duzină de state sud-americane care urmăreau desprinderea de sub hegemonia politică a SUA și a UE. Deja, președintele hondurian începuse să concedieze din structurile statului oamenii susținuți de ”Friedrich Naumann”. Or, nemții aveau cu totul alte planuri politico-economice. Ca și americanii, în scandal fiind implicată inclusiv Hillary Clinton.
Drept represalii, germanii s-au reorientat și ei spre susținerea adversarilor lui Zelaya, fiind acuzați de implicare majoră în lovitura de stat care a dus la înlăturarea lui Zelaya, ca și de alte jocuri oculte, precum slăbirea, prin aceeași fundație ”Friedrich Naumann”, a guvernului din Bolivia șamd.
Bun, și ce treaba au toate astea cu România, vă întrebați?
Noi zicem că are.
În luna mai a acestui an, la București a avut loc coagularea unui organism așa-zis civic, numit ”Contract România”: 18 organizații, grupate în 9 grupuri civice din 8 județe ale României (Arad, Bacău, București, Craiova, Galați, Iași, Oradea și Timisoara).
Lansarea rețelei de ONG-uri a avut loc sub coordonarea Fundației ”Friedrich Naumann”, participant fiind însuși Daniel Kaddik, director pentru Europa de Sud-Est al fundației. O fundație, trebuie spus, prezentă de foarte mulți ani în România, dar care în ultima perioadă o lăsase mai moale cu activitatea. De asemenea, au mai supervizat Preston Savarese, Rule of Law Officer la Ambasada SUA și reprezentanții ambasadelor Marii Britanii și Olandei la București.
ONG-urile care au fost plasate la acea vreme sub pălăria ”Contract România” sunt aceleași care astăzi vor urca dealul Cotrocenilor, convocate fiind de președintele Klaus Iohannis, cu maximă promptitudine, după ce ieri i-au trimis o scrisoare în care îi cer să apere justiția și să reformeze clasa politică.
Foarte interesant, organizații preocupate declarativ de drepturile homosexualilor, ale animalelor, de interesele IT-iștilor ori chiar de iahturi (?!!) au elaborat o întreagă listă de propuneri vizînd inclusiv sistemul electoral de la noi, ca să nu mai vorbim de chestiuni punctuale ținînd de reforma în justiție.
”Pieces of Heaven”, spre exemplu, se autodefinește drept ”un ONG ce îşi doreşte să ofere mici bucăţele de rai tuturor fiinţelor neajutorate, fie ele din lumea necuvântătoarelor sau nu”. Din cîte se pare, a trecut la problematici mult mai serioase.
Ar apărea tentația unui zîmbet condescendent, mai ales din partea PSD, ținta iritării ONG-urilor.
Dacă ne gîndim însă că respectiva fundație e acuzată de implicare într-o ditamai lovitura de stat în America Latină și în general, în politica unui întreg continent, ar trebui ca motivele de zîmbit să dispară.
S-ar putea să urmeze săptămîni mai interesante decît ne imaginăm.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: InPolitics