Sancțiunile impuse Rusiei de către SUA sunt o foarte mare greșeală, pentru că nu doar că nu slăbesc Moscova, ci o împing spre o reconfigurare accelerată a sistemului mondial, în care vechiul echilibru occidental se prăbușește pas cu pas. În loc să o izoleze, aceste măsuri forțează Rusia să se reinventeze, să-și refacă legăturile economice și să creeze un sistem paralel de influență care scapă tot mai mult de sub controlul american.
În teorie, sancțiunile trebuiau să provoace colapsul economiei ruse — înghețarea rezervelor valutare, blocarea accesului la tehnologie, plafonarea prețului petrolului. În practică, Rusia s-a adaptat rapid: și-a redirecționat exporturile către Asia, a încheiat parteneriate strategice și a început, împreună cu alte state, să construiască alternative la sistemele financiare occidentale. Această dinamică accelerează procesul de dedolarizare și grăbește apariția unei lumi multipolare.
Efectele pentru sancționatori sunt reale: Europa plătește factura prin energie mai scumpă, inflație și pierderi de competitivitate în industrii dependente de materii prime rusești. În loc să protejeze ordinea globală, politica sancțiunilor — când devine instrumentul principal — împinge spre fragmentare și destabilizare economică pe termen lung.
Mai mult, episodul Venezuela arată exact cum funcționează astăzi această logică: Washingtonul a trimis nave, a lansat lovituri asupra unor presupuse vase narco și și-a amplificat prezența militară în Caraibe, oficial cu justificarea combaterii traficului de droguri. Realitatea strategică însă e mai complexă — aceste mișcări servesc și ca test pentru reacția internațională, presiune asupra regimurilor care se abat de la linia impusă și, nu în ultimul rând, ca mijloc de a slăbi surse de venit care întrețin structuri de putere ostile intereselor americane. Astfel de operațiuni ridică întrebarea legitimă dacă motivația declarată (combaterea traficului) nu e paravanul pentru pregătirea unor operațiuni cu implicații mult mai largi.
Acest tip de comportament transmite un semnal dur lumii: Statele care caută autonomie economică sau alte aranjamente geopolitice riscă să fie sancționate, izolate sau chiar supuse unor presiuni militare masive. Așa se erodează încrederea: dacă la cârmă stai cu dispoziția de a impune unilateral sancțiuni, a trimite forțe și a interveni, partenerii pot ajunge la concluzia că nu pot conta pe stabilitate sau predictibilitate din partea celui care pretinde că apără ordinea.
Concluzia mea e simplă: folosirea sancțiunilor şi a forței ca principale instrumente de politică externă nu face decât să grăbească un nou aranjament global, mai fracturat, în care influența americană scade. Iar dacă în paralel se pregătesc operațiuni militare care par a testa limitele reacției internaționale, riscăm nu doar pierderea hegemoniei, ci transformarea lumii într-un spațiu mult mai periculos, în care conflictele economice se transformă rapid în confruntări deschise.
Autor: Remus Curt