Povestea celor trei licee din Brașov, care îi obligau pe elevii ce nu îndeplineau un barem de note să se mute la alte școli, este expresia sintetică a faptului că elitismul este un totalitarism. Stabilim false criterii, absolutizăm valori periferice și negăm valori esențiale, pe care se construiesc societățile coerente și performante.
Ne mirăm că nu avem rezultate, deși avem atâția copii ”geniali”. Da, avem oameni performanți. Dar sunt ”pă persoană fizică”, fiecare pentru sine. Nu sunt, nu suntem, capabili să fim un tot. Pentru că succesul este colectiv. Ne uităm puțin la Halep? Dacă ar fi avut o echipă în spate, performanțele ei ar fi fost cu mult mai bune. Așa, a făcut performanță cu niște costuri uriașe pentru ea, fără să lase nimic în urmă societății, până la urmă.
Faptul că ei îi este bine nu înseamnă chiar nimic!
Ne lăudăm cu școala de IT. Care n-ar fi existat fără un efort colectiv uriaș, început în anii 1950, care a mobilizat și elite, și mase, ca să spun așa. Acum școala românească în domeniu este pe cale să se prăbușească. La fel cum s-a prăbușit școala de gimnastică. Pentru că nu mai generează elan constructiv, nu mai atrage. Avem niște elite, și atât! Care nu mai fac școală. Fiecare pentru el. De asta nici nu însemnăm cine știe în lumea IT. Niște pălmași. Mai rău, nu mai are cine pregăti generațiile viitoare. Cei care pot transmite cunoștințe sunt tot mai puțini. Goana după succes personal, bula în care s-au situat, lipsa de simț social, toate astea contribuie la moartea lentă a domeniului.
În educație, la fel: câțiva profesori care produc, cum altfel, campioni. Și în spate neantul! De unde să recrutezi oameni pentru înaltele tehnologii, când ai printre tineri circa 46% analfabeți funcționali?! Dar idioți sunt bătrânii și știrbii! Putem continua, dar ce rost ar avea?
Adevărul este că suntem într-un impas. Iar refugiul în elitism este cea mai proastă alegere. Asta e: în fond asta rimează cu imensul nostru complex de inferioritate. Care vine din ignoranță. Dar nici nu vrem să-l depășim: ne simțim bine în mocirla noastră morală și materială…
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constantin Gheorghe Facebook