Domnul Ponta declară şi la Bucureşti, şi la Bruxelles că România este pe drumul cel bun şi că are datoria, în calitate de prim-ministru, să continue procesul de reforme.
Eu nu mai înţeleg nimic. Despre ce proces de reforme este vorba şi de ce a mai fost nevoie să se schimbe puterea politică dacă cea nouă nu face nimic altceva decât să continue ce a făcut cea veche, România fiind deja pe drumul cel bun?
Reforma sectorului public, reforma învăţământului, reforma sănătăţii?
Eşecuri răsunătoare. S-au redus salariile, dar au crescut cheltuielile guvernamentale şi ale preşedinţiei. Calitatea învăţământului este precară, oglindită şi în rezultatele examenului de bacalaureat. Sistemul de sănătate este în pragul colapsului, am pierdut câteva zeci de mii de cadre medicale.
Reforma este un proces de restructurare cu un obiectiv precis: creşterea eficienţei utilizării resurselor în scopul modernizării şi creşterii calităţii vieţii.
Ceea ce domnul Băsescu spune că au fost reforme, în realitate nu au fost decât bricolaje politico-birocratice, exerciţii de imagine şi avantaje pentru clientela politică. După aşa un “amplu program de reforme” România se află tot în recesiune, se împrumută din ce în ce mai mult şi mai des, şomajul creşte, iar investiţiile străine sunt aproape inexistente.
Austeritatea, barbară şi incompetent gestionată, impusă de reformele domnului Băsescu nu a condus la crearea unor vectori de creştere economică prin reorientarea resurselor spre investiţii creatoare de locuri de muncă şi valoare adăugată. Au finanţat parcuri în păduri şi alte afaceri clientelare.
Reforma în Justiţie este un succes. Este Justiţia depolitizată şi imparţială pentru că l-a condamnat pe Adrian Năstase? Poate chiar această condamnare arată contrariu, răspunsul Justiţiei la ordine politice. Am mari semne de întrebare relativ la reformă dacă mă gândesc la miile de dosare nerezolvate şi la corupţia dovedită a unora dintre reprezentanţii Justiţiei.
Dacă domnul Ponta doreşte să continue aceste reforme, face o mare greşeală.
În opinia mea, domnul Ponta nu numai că ar trebui să reevalueze şi să corecteze, dacă mai este posibil, reformele domnului Băsescu, dar ar trebui să demareze un proces esenţial pentru România: reformarea economiei.
Drama României este starea şi structura economiei sale. Este o economie de tip manufacturier de asamblare fără niciun atribut de cercetare-inovare, dependentă unidirecţional de piaţa câtorva ţări UE, modest generatoare de valoare adăugată şi incapabilă să-şi transforme elementele de avantaj comparativ în avantaj competitiv.
Reforma statului pe care susţine domnul Băsescu că a promovat-o a eşuat şi pentru că nu s-a sprijinit pe o reformare a economiei, ca bază a menţinerii valorilor democratice şi a motivării populaţiei.
Se cere o reformă structurală a economiei prin echilibrarea raportului între ramuri şi sectoare printr-un proces modern de reindustrializare şi de modernizare a agriculturii cu ramurile ei conexe prelucrătoare. Este necesară o reformă a orientării relaţiilor economice externe, a prioritizării ramurilor din punctul de vedere al competitivităţii pe piaţa europeană, a standardelor şi normelor de calitate, al mărcilor şi brandurilor, al rolului Eximbank în relaţia cu investitorii străini şi binomul public-privat etc.
Admit că domnul Ponta nu a avut încă timp să se gândească la ce reforme ar dori să facă, fiind ocupat 75% din timp cu războaie, dar acum, când războaiele au încetat, ar fi bine dacă ne-ar spune şi nouă ce gânduri are.
Prof. univ. dr. Mircea Coşea
sursa: curierulnational.ro