În anul 2005, ajungând membru al delegației parlamentare a României de observatori la PE, am fost întrebat, ca unul care mă bucuram deja de notorietate și influență acolo, ce post românesc de televiziune să fie preluat în rețeaua internă a legislativului european. Am recomandat Realitatea TV. Și Realitatea a fost.
Habar nu aveam (poate nu credeți, dar așa a fost) cine îi sunt patronii și cine ar putea să îi influențeze prestația. Niciodată nu am fost atent la asemenea “detalii”. Priveam emisiunile (astăzi nu mă mai uit la nici un post tv de informații și comentarii politice mai mult de trei minute pe zi, doar spre a afla cu ce vor păpușarii săi să ne intoxice) și mi-am zis că Realiatea merită adusă la Bruxelles întrucât este loială realitații.
Au trecut fix paisprezece ani de atunci. Ce repede trece timpul! Ce iute decad moravurile! Cât de profund s-a scufundat între timp Realitatea TV în tenebrele statului subteran. Cât de mult a trădat Realitatea TV … realitatea, adevărul, dreptatea, neamul, democrația și … telespectatorii onești!!!
Astăzi (mai exact ieri, 30 octombrie 2019), după paisprezece ani de la includerea ei, la recomandarea mea, în rețeaua internă a PE, Realitatea TV a fost obligată să își înceteze activitatea. Licența i-a fost retrasă, respectiv gura i-a fost închisă, întrucât ajunsese în stare de insolvență; respectiv nu își putea achita datoriile financiare față de stat. Asta după ce de multă vreme nu își mai achita datoriile morale față de popor.
Așa cum useristul cu veleități prezidențiale, Barna, în timp ce striga că nu vrea “penali” în funcții publice și insista pentru o politică de austeritate, se înfrupta fraudulos din fondurile europene spre a-și asigura un trai opulent, și Realitatea TV, pe când denunța evaziunea fiscală a corupților, nu își plătea impozitele nestingherită, asigurându-și supraviețuirea prin șantajul exercitat asupra statului legitim și serviciile făcute statului subteran, paralel, mafiot.
Interdicția de a mai emite aplicată postului Realitatea TV, ca urmare a evaziunii și insolvenței sale fiscale, descoperită cu ipocrită indignare după ani lungi de vinovate păsuiri, nu mă bucură, însă. Chiar dacă deseori mi-a făcut (ne face) viața mizerabilă, libertatea presei face întotdeauna dictatura imposibilă. De asemenea, continui să cred în dreptul fiecăruia de a nu avea dreptate, și să îl apăr, inclusiv cu prețul nefericirii mele.
Chiar dacă se poate susține că în speță nu este vorba despre a sugruma libertatea presei, a conștiinței și a opiniei, ci de o operațiune de igienizare a mass media prin eliminarea unui factor de dezinformare lipsit de conștiință, aflat sub controlul unei puteri oculte doritoare să manipuleze opinia publicului, încă ne mai izbim de o problemă tulburătoare. Închiderea – se poate foarte bine spune, interzicerea – postului Realitatea TV s-a făcut prin aplicarea unui articol declarat de CCR ca neconstituțional, dintr-o lege promovată de prestidigitatorul democrației dâmbovițene, Victor Ponta, pentru a fi reintrodus pe ușa din dos a unei OUG, de același premier Ponta, probabil după vreo întâlnire în vie cu statul paralel sau vreo operație de menisc care i-a permis să îngenuncheze dinnou cu grație în fața acestuia. Curat neconstituțional, dar umflați-o!
Nu trebuie să bucure pe nimeni închiderea unei guri a presei independente (așa cum, însă, Realitatea TV a încetat să fie în momentul în care a acceptat să joace rolul ignobil de instrument de propagandă al statului paralel) în baza unei reglementări neconstituționale (strecurată în lege de un instrument politic al statului paralel – Victor Ponta). Dar câte alte acte neconstituționale nu s-au consumat și nu se consumă zilnic în România, aplaudate sau cel puțin necontestate de Realitatea TV și alții de aceeași teapă?!
Nu am auzit postul Realitatea criticând rămânerea la putere a Anei Birchall, deși fusese revocată din funcție. Nu am auzit Realitatea cerând eliberarea din închisoare a celor condamnați de completuri declarate de CCR ca ilegal formate. Nu am auzit-o pledând cauza judecătorilor puși sub urmărire de procurorii DNA pentru că i-au achitat pe inculpații trimiși în judecată de către exact aceiași procurori, jigniți în onoarea lor de autori ai rechizitoriilor fără bază probatorie sau bazate pe mărturii mincinoase și probe contrafăcute. Nu am auzit-o ridicând glas în apărarea Marianei Rarinca, sau revoltându-se la moartea judecătorului Stan Mustață, sau solidarizându-se cu jurista (azi avocat) Ingrid Mocanu, aruncată în închisoare pentru vini imaginare, cea care dăduse aviz negativ tocmai legii neconstituționale care avea să permită retragerea licenței de emisie a Realității TV. Nu am auzit-o, cel puțin în ultimii mulți ani de când și-a trădat menirea de câine de pază al democrației, libertăților cetățenești și drepturilor omului. În schimb i-am auzit acolo pe alde Dănileț și Dogioiu, pe Rareș Bogdan și Denise Rifai, pe toți “găgăuții și gușații” luând în deșert numele statului de drept și exaltând statul polițienesc, în disprețul bunului simț și al respectului pentru demnitatea acestei nații și demnitatea membrilor acestui popor.
Chiar și în aceste condiții, lichidarea Realității (ce cumplit sună această sintagmă) confirmă că în România Constituția a fost suspendată. Altminteri ar fi trebuit suspendat Președintele și eliberați deținuții politici.
De dispariția Realității TV nu trebuie să ne bucurăm, însă, și din alt motiv. Aceasta nu este o înfrângere a statului paralel, ci o măsură de reorganizare, eficientizare și optimizare a instrumentelor mediatice ale acestuia. Realitatea se compromisese în ochii masei de manipulat și de manipulați. Nu mai credeau în ce se spune acolo decât tinerii frumoși și decerebrați, sau “luptătorii pentru libertate” senili de rit bolșevic din specia Lazăr-Șora. Care oricum erau definitiv câștigați “cauzei” tenebrelor.
De aceea, dintr-o dată, “statul de acoperire” a devenit ferm și, pentru a schimba actorii-n scenă, “statul sub acoperire” a decis să ne momească în vârtejul scufundării Realității (TV). Ștafeta este preluată de alți acoperiți media care s-au încălzit pe tușă îndelung. B1, DiGi … alte guri, aceeași gamă a urii, a minciunii și a isteriei antidemocratice și antinaționale.
Realitatea TV a fost omorâtă, tocmai pentru a permite presei suprarealiste să sape mai adânc la rădăcina acestei sărmane țări și a acestui neam nefericit. În epoca post-adevărului, pe când (i)Realitatea (TV) piere, minciuna triumfă. Suprarealismul Realității TV a fost oprit. Tragedia României merge mai departe.
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrian Severin Facebook