România nu mai e o țară. E un autocar cu 22 de milioane de pasageri, pe autostradă, fără șofer. Motorul încă merge, roțile se învârt, iar busola morală e pe modul „turbo haos”.
În față se vede clar prăpastia, dar nimeni nu se grăbește să frâneze: unii fac live pe TikTok, alții se ceartă pe scaune cine e mai „patriot” și cine mănâncă semințe în mașină.
La mijloc, micul grup de „idioți utili” — oamenii care îți explică doct, cu grafice și voci calme, că drumul e perfect drept, iar prăpastia e, de fapt, un efect optic cauzat de propaganda străină. „Nu vă luați după fake news, geografia e o conspirație!”
În spate, câțiva cu nervi de oțel încearcă să explice că frâna e la un metru în față și poate ar fi cazul s-o folosim. Dar e greu să convingi pe cineva că arde, când omul își aprinde țigara din flacăra incendiului și zice „E cald, e bine…”.
Adevărul e că vremea argumentelor a trecut. E ca și cum ai striga „atenție, pericol!” într-o discotecă – te acoperă boxele. Mașina nu mai are șofer și, realist vorbind, nimeni nu stă la coadă să ia volanul.
Deci, rămân trei variante:
– Un pasager ia volanul și apasă frâna – greu de realizat, pentru că restul vor dezbate în comitet dacă are dreptul să conducă.
– Poliția cu banda de cuie – echivalentul unei intervenții externe: te salvează de la impact, dar îți sparge toate roțile și te lasă pe margine.
– Nimeni nu face nimic și mașina cade singură în prima prăpastie – opțiunea tradițională, clasică, pur românească.
Și, când totul se termină într-o grămadă de fiare, aceiași „idioți utili” vor da din cap și vor spune cu seninătate: „Cine-ar fi crezut că prăpastia e chiar acolo?!”
Autor: Razvan Bibire