Răzvan Bibire: “Drink! – sfat pentru vremuri care se prăbușesc”

Treaba e simplă și complicată în același timp. Toată lumea caută răspunsuri, dar singurul care contează e cel primit de Pantagruel de la Oracolul Divinei Butelci: Drink! Beți și vă veseliți, căci nici nu știți când vă trece timpul.

Vă place logica asta comodă: să vă gândiți la pensii, la vacanțe exotice, la meniuri sofisticate, dar să nu vă întrebați ce e dincolo de peretele apartamentului sau dincolo de graniță. Realitatea? Simplă: lumea se prăbușește, dar voi vă umpleți farfuriile la all inclusive.

Războiul va veni. Nu ca un oaspete, ci ca un musafir nepoftit care îți răstoarnă masa cu totul. Va mătura orașele, va strivi casele, va învârti lumea pe dos. Și ce e mai frumos? Că cei care vor supraviețui nu-și vor mai recunoaște nici strada, nici vecinii, nici chipul din oglindă.

Cine speră în soluții, în „mila umanității”, să privească atent la Gaza, unde, astăzi, femei și copii sunt sacrificați metodic, cu o precizie rece, aproape birocratică. Nimic nu e mai modern decât o execuție făcută „după manual”. Civilizație, nu? Civilizație ca la manual, cu tot cu aplauze ipocrite.

Dar ce să vezi? Lumea civilizată își suflă nasul în batista parfumata a diplomației. Exact cum a făcut când vecinii se măcelareau în Iugoslavia. Exact cum a făcut când armele treceau grăbite dintr-o parte în alta, iar satele erau golite de oameni cu religia „greșită”. Amnezia, dragii mei, e un vin vechi, și-l bem de secole.

Și atunci, să nu ne complicăm. Programul e clar: beți, mâncați și va veseliți!. Asta e tot ce vă rămâne. Până la urmă, ce e omenirea dacă nu un chef lung care se termină prost? Cine se va trezi din mahmureală, nu va mai recunoaște nici masa, nici scaunele, nici prietenii cu care a ciocnit paharul.

Ironia supremă? Că în manualele de istorie nu va rămâne decât tăcerea voastră. Numele celor care n-au zis nimic. O tăcere care ține loc de epitaf.