Este dezolant să constatăm că, în ciuda progresului tehnologic și al evoluției sociale, ne confruntăm cu aceleași probleme pe care le-a întâmpinat și România în urmă cu mai bine de opt decenii. În loc să ne protejăm libertățile civile și drepturile democratice, ne trezim din ce în ce mai des sub asediul cenzurii și sub autoritatea unui guvern care își arogă puteri sporite în numele “precauției”.
În februarie 1933, presa aservită a încercat să convingă publicul că starea de asediu impusă de guvernul român nu avea nimic de-a face cu o încălcare a drepturilor cetățenești, ci reprezenta o simplă măsură de prevedere. Sună cunoscut? Astăzi, presa manipulează și minimizează abuzurile puterii într-un mod similar, încercând să ne convingă că restricțiile și cenzura sunt necesare pentru a ne proteja de “orice eventualitate”.
În 1933, cei care au îndrăznit să atragă atenția asupra pericolelor acestei situații au fost ridiculizați și discreditați. Astăzi, cei care se opun abuzurilor puterii sunt tratați cu dispreț și considerați niște extremiști periculoși, fiind numiți “putiniști”. Dar adevărul este că, așa cum s-a întâmplat atunci, dacă nu suntem atenți, putem vedea curând o varsare de sânge ca la Atelierele Grivița, unde muncitorii care-și cereau drepturie au fost uciși de armată în numele “păcii și ordinii publice”.
Criza economică din 1929-1933 a fost una dintre cele mai grave din istorie, cu consecințe devastatoare asupra economiei mondiale și a vieții oamenilor. În urma prăbușirii Bursei de la New York din 1929, întreaga lume a intrat într-un ciclu de recesiune și șomaj care au determinat guvernele să implementeze politici de austeritate, tăind salariile și cheltuielile publice, ceea ce a dus la o scădere a puterii de cumpărare și la o accentuare a sărăciei. În această perioadă, fascismul și comunismul au prins avânt în Europa, iar tensiunile internaționale au escaladat, culminând cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, lumea se confruntă cu o altă criză economică, declanșată de “pandemia” de coronavirus și de conflictul din Ucraina. Sute de mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, afacerile au falimentat, iar puterea de cumpărare a scăzut în multe țări. În plus, tensiunile internaționale sunt la un nivel ridicat, iar problemele legate de migrație, sărăcie și instabilitate politică continuă să se agraveze.
Unele idei politice, de-a lungul istoriei, au sugerat că trebuie să se sacrifice interesele și drepturile majorității în favoarea conservării puterii Capitalului. În timpul crizelor economice, aceste politici ar putea fi, oarecum, justificate ca fiind necesare pentru redresarea economiei, dar, de cele mai multe ori, ele au dus doar la o accentuare a inegalității și a sărăciei, în timp ce elitele politice și economice au continuat să se îmbogățească.
Aceste idei sunt încă prezente în politica contemporană, iar recentele crize economice și “pandemia” de coronavirus au evidențiat și mai mult aceste tendințe. Guvernele “democratice” au ales să sprijine corporațiile și băncile, în detrimentul cetățenilor, prin reducerea ajutoarelor sociale și a cheltuielilor publice, în timp ce măsurile de stimulare economice au fost concentrate asupra sectorului financiar și al afacerilor.
Lumea se chinuie să se mențina în echilibru mergând în vârful picioarelor pe o gheață tot mai subțire. Spectrul unui nou “februarie ’33” este depășit doar de spaima unui nou război mondial.
Autor: Răzvan Bibire
Sursa: desteptarea.ro