Despre primul stat paralel s-a vorbit suficient de mult. Și continuă să curgă informații. Este statul ticăloșit de tip mafiot, așa cum l-a caracterizat Traian Băsescu, la mai mulți ani după ce l-a creat. Statul alcătuit de reprezentanți ai unor instituții de forță, care a încercat și deseori a reușit să se substituie statului constituțional. Așa cum rezulta el din alegeri. Iată însă, aflăm abia acum, cu detalii din ce în ce mai multe și mai șocante, că România a mai avut parte de un stat paralel. Al doilea. Creat de Victor Ponta în 2012, la scurt timp după ce acesta a devenit premier.
Noi asistăm astăzi la finalul războiului dintre cele două state paralele care, ambele, au vizat preluarea puterii în mod nedemocratic, prin ignorarea votului popular.
Al doilea stat paralel a fost numit, cum arătam mai sus, Grupul Interministerial Strategic. Adică GIS. Din el făceau parte reprezentanții tuturor instituțiilor de forță. Aparent, GIS avea obiectivul de a lupta împotriva marii corupții și crimei organizate. De a apăra statul român de dușmanii din interior. După cum se poate observa, aparent, rolul său era identic cu cel al primul stat paralel, constituit de Traian Băsescu. GIS a fost condus de un reprezentant de marcă al Grupului de la Cluj, Ioan Rus dar nu pentru prea mult timp. Odată cu dezvoltarea GIS și conturarea acestuia cu pregnanță ca o a doua strucură de securitate a României, șeful cel mare a devenit Gabriel Oprea. Cel mai civil dintre militari și cel mai militar dintre civili. Nu întâmplător acestuia i s-a pus oficial eticheta de vicepremier responsabil pentru securitatea națională.
Cele două structuri trebuie vizualizate ca două cercuri parțial suprapuse. Unde s-au suprapus ele? În zona serviciilor secrete. Atât primul stat paralel cât și ce de-al doilea stat paralel au încorporat, sub o aparență de legalitate, în mod oficial deci, reprezentanți ai tuturor serviciilor secrete. Și ai DNA, această instituție fiind și ea percepută ca o instituițe de forță, aflată în proximitatea serviciilor secrete.
Primul stat paralel lucra în beneficiul lui Traian Băsescu și, apoi, în beneficiul propriu, după ce acesta a fost abandonat spre sfârșitul celui de-al doilea mandat. Acest stat paralel a încercat, începând cam din 2012, să se substituie tuturor celorlalte instituții alese și desemnate democratic. Guvernului, Parlamentului, Justiției. Întrucât forța de șoc a acestui stat paralel a fost DNA, el a mai fost numit și republica procurorilor.
Cel de-al doilea stat paralel a fost o creație a lui Victor Ponta și a unui grup restrâns din interiorul serviciilor secrete, alcătuit în special din ofițeri acoperiți, și avea același obiectiv. De acaparare a instituțiilor democratice ale statului și de preluare, într-un mod nedemocratic, utlizand tot instituțiile de forță, a puterii reale a statului, din mâna alegătorilor și din mâna celor democratic aleși sau numiți.
Nu este deloc întâmplător, așadar, că în reuniunile celor două state paralele regăsim frecvent ca un numitor comun același grup de persoane. George Maior, Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, Gabriel Oprea, Ioan Rus, Vasile Dâncu, Sebastian Ghiță, Ilie Sârbu, etc. Nu toți aveau însă interese identice. Dimpotrivă. Deseori, acestea erau divergente. Pentru că, deși frecventau ambele conjurații, aceste personaje reprezentau două state paralele între care existau nu numai asemănări ci și sau mai ales deosebiri. Cele mai multe deosebiri se bazau nu atât pe metodele utilizate, cât pe interse cât se poate de practice.
Dintre cele două state paralele nu putea câștiga bătălia decât unul. În momentul în care cel de-al doilea stat paralel, creat de Victor Ponta, secondat de Sebastian Ghiță, a ajuns suficient de puternic, nu a mai fost posibilă cooperarea cu primul stat paralel, creat de Traian Băsescu și scăpat de sub control. Și astfel, a început războiul. Opinia publică vede astăzi ieșind la suprafață, rând pe rând, cadavrele acestei încleștări subterane și, încet-încet, românii înțeleg la ce pericol major au fost expuși, în timp ce li se spunea că trăiesc într-un stat democratic, aflat sub umbrela NATO și UE.
Și înainte de a încheia această analiză, nu am cum să nu îmi pun întrebarea dacă, prin ambasadele de la București, principalii noștri aliați au știut sau nu au știut că România se confruntă nu cu un singur stat paralel, ci cu două. Va veni momentul să vedem în ce măsură unii ambasadori, în numele statelor pe carele reprezintă, au profitat sau nu și dacă da, în ce fel, de existența acestui război subteran din România între două state paralele, care, ambele, au fost dispuse să sacrifice suveranitata națională și siguranța cetățeanului.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog