De două ori în istorie au fost declanșate războaie mondiale pornind de la conflicte puse la cale în estul Europei. Începând din această noapte, din nou, Europa se află în război. Un război provocat printr-un incident creat de Marina Militară a Federației Ruse. Și îndrepat împotriva unuia dintre cele mai vulnerabile state est-europene. Ucraina. Cum pot evolua ostilitățile?
Aparent, avem de-a face cu un act de provocare câ se poate de minor. Două vedete blindate și un remorcher aparținând Marinei ucrainene au fost confiscate de Marina Militară rusă. Câțiva marinari au fost răniți. Nu există morți. Pentru moment, armata Ucrainei nu a ripostat. La ONU va avea loc o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate, care probabil nu va turna gaz pe foc. Ci dimpotrivă. Va încerca să pună capacul pe acest conflict aflat în fază incipientă. Iar Ucraina intenționează să declare legea marțială. Un instrument care nu a fost utilizat nici chiar atunci când, în urmă cu patru ani, Rusia a anexat Peninsula Crimeea. Tocmai aceste semnale sugerează că ne aflăm în prezența unui război declanșat, dar încă neasumat oficial de vreuna din părți. Și la fel de semnificativ este teatrul acestor evenimente.
Strâmtoarea Kerci este singura zonă de acces în Marea Azov. De aceea, ea constituie o axă strategică de primă importanță pentru Rusia și Ucraina. Blocarea acestei axe de către Federația Rusă nu poate fi tolerată de Kiev. Cu atât mai mult cu cât această operațiune ar putea fi un semnal concludent că Federația Rusă a pus ochii pe o localitate cheie, tot din punct de vedere strategic, și anume Mariopol, ultimul mare oraș din estul Ucrainei.
Este cât se poate de evident că statele NATO sunt interesate să protejeze Ucraina. Fie și numai pentru a îngrădi Federația Rusă și de a o împiedica să-și adjudece poziții geostrategice, care ar putea să-i pună în pericol atât pe europeni cât și pe aliații acestora. În principiu, scânteia generată în mod intenționat de Moscova ar putea să se transforme rapid într-o flacără și apoi într-o vâlvătaie. Dar există și speranța ca lucrurile să nu se deruleze în această direcție, care ar putea fatală pentru echilibrul mondial și așa extrem de precar.
Într-un fel sau altul, Federația Rusă, mai ales după anexarea Crimeei în 2014, este într-o situație economică precară. Supusă unor multiple sancțiuni și confruntată cu propria ineficiență, Rusia este în pragul unei crize sociale, care poate degenera în criză politică. În aceste condiții, așa cum se întâmplă aproape întotodeauna în istorie, atunci când o mare putere se confruntă cu o criză internă, soluția poate fi confruntarea militară și războiul. Confruntarea militară și războiul pot readuce unitatea, acolo unde unitate este zdruncinată. Iar din perspectivă geopolitică și geostrategică, zona de maximă vulnerabilitate, dar și de aparentă legitimitate în care poate acționa Federația Rusă cu succes, cu risc minim, este Ucraina. Un stat mare, prins între tranșee. Între tranșeele NATO și tranșeele Federației Ruse. Un spațiu imens de manevră în care deja Federația Rusă a experimentat cu succes o anexare de mare amploare, cea a Peninsulei Crimeea, și instalarea a două centre puternice de conflict în Donețk și Lugansk, regiuni vizate a rândul lor pentru o viitoare anexare. Un al patrulea front ar putea fi de astă dată maritim, pe axa strategică Strâmtoarea Kerci-Marea Azov.
În fața acestei provocări, Ucraina indiferent de susținerea sau nonsusținerea de care s-ar bucura din partea statelor europene ori a Statelor Unite, este obligată să riposteze. Dar cum ar putea ea răspunde acestei provocări în care, așa cum se întâmplă de obicei în istorie, agresorul este cel care se plânge și încearcă să demonstreze că ar fi o victimă?
Ce s-ar putea întâmpla astăzi în Consiliul de Securitate al ONU? Nimic relevant. Pentru că acolo orice decizie se ia în unaminitate. Iar Federația Rusă este membru permanent al Consiliului de Securitate. Și, în același timp, unul dintre statele care a solicitat în calitate de reclamant convocarea de urgență a unei reuniuni .
Să privim însă în altă direcție. Care ar putea fi reacția statelor Uniunii Europene? State care se află practic în imediata vecinătate a zonei de conflict și care ar putea fi amenințate sub aspectul securității lor, dacă în Ucraina, pe pământ sau pe mare, se declanșează un conflcit armat. Ținând cont de antecedente, și cel mai relevant este anexarea Crimeei, Uniunea Europeană va sta cu brațele încrucișate. Singura reacție cât de cât notabilă va fi din vârful buzelor. Uniunea Europeană nu este pregătită pentru un conflict deschis cu Federația Rusă. Și nici nu este dispusă să și-l asume. Între unele state din nucleul dur UE, în special Germania și Federația Rusă, există o serie întreagă de înțelegeri nesecrete dar și înțelegeri secrete. Din punctul de vedere al nucleului dur UE, Ucraina este un stat pierdut, incapabil, așa cum s-a văzut, să-și apere prin mijloace proprii integritatea teritorială. Sunt convins că există și calcule extrem de egoiste la mijloc, în care unele state din Uniunea Europeană ar încerca să profite de pe urma unei eventuale dezmembrări a Ucrainei. O dezmembrare în urma căreia Rusia și-ar lua partea lelui, lăsând însă și altor state din Uniunea Europeană posibilitatea de a obține câte un premiu.
Să ne gândim și la NATO. Ucraina nefiind membru NATO, este imposibil de presupus că ar putea fi activat articolul 5 al Tratatului. Dar, chiar și așa, pentru o intervenție NATO de partea Kievului ar fi necesar acordul tuturor statelor membre. Mă îndoiesc că Germania și-ar da acest acord.
Iată așadar în ce parametri se înscrie aceasă ultimă provocare împotriva Kievului, lansată de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Totuși, în absența unei contrareacții ferme, trebuie să ne așteptăm la o escaladare a agresiunilor armate și politice ale Federației Ruse, până când se va ajunge – oare în cât timp? – la punctul de rupere. La momentul în care Kievul, silit de împrejurări, va reacționa brutal. Și poate sinucigaș.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: sroscas.ro