Olimpiada de discernământ, faza locală, constă într-o lucrare de autoevaluare cu 7 itemi.
1. Ai crezut că o gripă obişnuită cu un nume obişnuite justifică blocarea tuturor activităţilor şi închiderea oamenilor în case.
2. Ai crezut că un vaccin cu o tehnologie nouă, netestată, poate fi transformat într-o obligaţie generală. De fapt chiar te-ai vaccinat după ce ai stat la coadă câteva ceasuri. De cel puţin două ori.
3. Ai crezut că spolierea României pentru junta care a împins Ucraina în război este pentru apărarea noastră. Ai stins becul din sufragerie convins că Putin va pierde acest război.
4. Ai crezut că un tur de scrutin poate fi validat, apoi anulat fără nicio dovadă.
5. Ai crezut că Nicuşor Dan are inteligenţa necesară pentru a mima rolul de preşedinte al României, drept pentru care l-ai votat.
6. Ai crezut că primarul Ilie Bolojan poate împiedica eşuarea economică a României.
7. Ai crezut că vânzarea ultimelor active pe care România le deţine din moştenirea comunistă este benefică pentru noi toţi.
Tocmai ai participat la olimpiada de discernământ, faza locală. Iată baremul:
Ai bifat 6-7 afirmaţii: eşti un cretin irecuperabil. Nu mai e nimic de făcut pentru tine. Cam tot ce spui valorează cât apa de la pui la sfârşitul unei zile de vară. Intelectual vorbind, eşti la fel de relevant ca un ostropel de pui fără pui.
Ai bifat 4-5 afirmaţii: eşti o tristeţe. Degeaba ai fost prin şcoală. Dacă citeşti, n-ai ajuns la cărţile potrivite. Ai cultură cât are roaba resturi de mortar pe margini. Sfaturi ca să-ţi revii ar fi, dar nu este nicio speranţă, deci mai bine nu. Faptul că din când în când ai dreptate te afectează mai mult decât îţi imaginezi.
Ai bifat 2-3 afirmaţii: depinde dacă sunt primele sau ultimele. În primul caz, eşti un om corect şi ai fost păcălit, ai priceput şi acuma sufli şi-n amandine. În ansamblu, felicitări. Dacă sunt ultimele, atunci ai început să te prăjeşti.
N-ai bifat nimic: moşule, pricepi tot. Funcţionezi probabil pe bază de Aristotel şi pălincă, fatală combinaţie. Te aşteaptă noi şi noi ocazii să dai rateuri, iroseşte-le, că ai cu ce. Vestea bună e că mai dur decât ce-a fost e greu să mai fie. Gândeşti cu capul tău, ceea ce orice dobitoc poate ca exerciţiu de autonomie indusă, dar capul tău poate gândi.
Autor: Radu Exiguul