”Protestatarii din Washington sunt pregătiți acum să protesteze cu adevărat pentru că nu și-au încasat banii – cu alte cuvinte, ei nu au fost plătiți!”, a scris președintele Donald Trump pe Twitter. Mesajul a fost postat pe 9 octombrie, în momentul în care la Fox News se discuta pe margiea articolului ”Marșul lui Soros asupra Washingtonului”, publicat de The Wall Street Journal. The Washington Post, ostil președintelui Trump, scrie că acesta a căzut în capcana umorului prostestatarilor – ei i-au scris în glumă amintitei jurnaliste că își așteaptă încă banii promiși de Soros.
Cât costă să țipi la un senator?
Însă dincolo de aceste glume și mesaje prezidentiale pe Twitter, dezbaterea legată de ”prostestatarii plătiți” din America devine tot mai serioasă. Jurnalista Asra Nomani, de la The Wall Street Journal, arată că a urmarit fluxul banilor către așa-numita ”Rezistență” împotriva administrației Trump începând din decembrie 2016. ”Cel puțin 50 dintre cele mai mari organizații care au participat ca ”parteneri” la ”Marșul Femeilor” din ianuarie 2017 au primit granturi din partea Fundației pentru o Societate Deschisă a lui George Soros. Numărul partenerilor finanțați de Soros a ajuns la 80. În cazul protestelor împotriva numirii judecătorului Kavanaugh la Curtea Supremă, cel puțin 20 de organizații au primit granturi de la Societatea Deschisă. Jurnalista a expus și cazul militantei Ana Maria Archila, care a țipat la un senator republican, dupa ce a intrat cu el într-un lift. Archila este director executiv la Centrul pentru Democrație Populară. Salariul ei este de 156.000 de dolari pe an, plus un bonus de 21.000 de dolari, potrivit declarațiilor fiscale. Centrul amintit primește finanțare din partea mai multor fundații liberale, pritre care și a lui Soros.
Protestatari la cerere
Un editorial din The Washinton Post, ”Adevăratul scop al minciunii despre protestatarii platiti” apără ONG-urile finanțate de Soros, remarcând un fenomen cu adevarat periculos – extinderea anatemei de la minoritatea protestararilor plătiți la majoritatea celor care își susțin sincer cauza. Dar, mai scrie The Post: ”Multe organizații au primit fonduri de la Soros. Este un om foarte bogat care finanțează organizații liberale – la fel ca și alți oameni bogați care finanțează organizații coservatoare. Când aceste organizații participă la proteste, trimit acolo oameni care au experiență în organizarea protestelor, pentru a maximiza eficiența politică a evenimentului. O fac liberalii, o fac și conservatorii”.
Așadar, editorialistul de la The Washington Post arată că protestele plătite sunt un lucru obișnuit. La fel scrie și Los Ageles Times, în articolul ”Protestatarii plătiți sunt reali”. Ziarul californian vorbește despre organizatia ”Crowds on Demand”. Începând de la denumire și până la obiectul de activitate declarat, această organizație se ocupă chiar cu proteste contra cost: a organizat proteste le cerere la ONU împotriva unui lider african, a pus la cale proteste antisindicale într-un stat în care legislația muncii nu convenea investitorilor, s-a implicat în multe dispute de afaceri, rostogolind în presă informații compromițătoare depre unul dintre rivali. Sunt operațiuni denumite ”astroturfing”, un soi de ”democrație la firul ierbii artificiale”.
O privatizare cu cântec în Cehia
Cazul prezentat recent de Los Angeles Times este interesant pentru că apropie fenomenul protestelor plătite de Europa Centrală și de Est. Este vorba despre o dispută ceho-slovacă, între afaceristul ceh Zdenek Bakala și afaceristul slovac Pavol Krupa. Bakala acuză ”Crowd on Demands” că a răspândit informații false despre el pe internet, că a organizat o campanie telefonică și prin email care a vizat institutii americane ce au legătură cu Bakala.
O explicație pentru apărarea lui Bakala într-un ziar de talia Los Angeles Times ține de relațiile sale puternice în SUA. Bakala, a emigrat în 1980 in SUA, la 19 ani, a devenit bancher, a pus pe picioare afaceri prospere, a devenit membru al Institutului Aspen, pe care l-a transplantat apoi în Cehia și, mai departe, in alte țări central si est-europene.
Miliardarul ceho-american Bakala este acuzat că a fost implicat în privatizarea murdară a companiei miniere ODK din Cehia, un soi de Companie Națională Huilei din Cehia. Începând de la jumătatea anilor 1990, statul și-a redus nejustificat participația la această companie pe care o deținea inițial în totalitate. Când participația a ajuns la 48%, statul a vândut actiunile pe o sumă considerată de cel puțin doua ori mai mică decât valoarea reală. Și mai interesant este că, la nouă zile dupa achiziționarea ODK, compania privată implicată i-a vândut totul lui Bakala, inclusiv patrimoniul imobilar al companiei, cu mii și mii de apartamente, care nu au fost luate în calcul la estimarea valorii de piață. Privatizarea ODK este considerată unul dintre cele mai mari cazuri de corupție din Cehia.
Pentru presa occidentală lucrurile nu stau așa. În 2016, publicația Politico îl apăra pe Bakala, spunând că atacurile împotriva lui sunt ”susținute de politicieni populiști care se opun activităților prooccidentale și anticorupție ale lui Bakala”, că Bakala este unul dintre creatorii Bursei de la Praga, că a fost ”un soi de misionar al finanțelor în stil american” în Cehia, ca este unul dintre artizanii extinderii Institutului Aspen în Europa Centrală și de Est. Desigur, se scrie mai puțin despre cum Bakala, devenit si mogul media, deținător al publicațiilor ”Respekt” si ”Economica”, a susținut trei partide care au format guvernul Petr Necas (2010-2013), guvern implicat într-un uriaș scandal de corupție, soldat cu zeci de arestări în serviciile de informații și administrație.
Visul american vs. visul post-comunist
Acum, jurnaliștii americani sugerează că în spatele atacurilor împotriva lui Bakala se află chiar actualul premier populist, Andrej Babis. Acesta din urma este tot un mare miliardar, tot un mogul media, însă cu un traseu diferit. Dacă Bakala a fugit ca să trăiască visul american, Babis nu trebuia să fugă și a prosperat în Cehia post-1989, fiind fiul unui important diplomat comunist. Babis îl numește pe Bakala ”rechin financiar”. ”În timp ce angajații companiei miniere îl blestemă pe Zdenek Bakala, el își savurează anonimatul și liniștea într-o vilă din Elveția”, spunea actualul premier. Zile fripte îi face lui Bakala nu premierul Cehiei, ci afaceristul slovac Pavlo Krupa, nici el mai curat decât rivalul său – Krupa a cumpărat la un preț de opt-nouă ori mai mare (potrivit presei cehe) acțiunile detiute la o companie de fostul premier Stanislav Gross, implicat în aceeași privatizare cu cântec al ODK.
Două sunt concluziile care se pot trage din această rivalitate de afaceri și politică din Cehia. Prima ține de faptul că în Republica Cehă au existat cazuri de corupție la nivel înalt, implicând mari companii, miniștri și premieri. Cehia a fost criticată și de Transparency International și de Grupul anticorupție GRECO al Consiliului Europei (la fel ca și România). Procurorii cehi l-au acuzat pe actualul premier populist de fraudarea a două milioane de euro din fondurile europene, în urmă cu zece ani. I s-a ridicat imunitatea parlamentară exact înainte de alegeri. Babis nu a fost arestat, a participat la alegeri și a câștigat. Însă Cehia nu a fost pusa cu spatele la zid de Comisia Europeană sau în Parlamentul European. Cehia nu este supusă vreunui MCV și nu are o instituție identică cu DNA-ul din România. Unitatea pentru Combaterea Corupției și Infracțiunilor Financiare face parte din Ministerul de Intrene și, prin urmare, este controlată politic.
A doua concluzie privește arsenalul utilizat în disputele de afaceri și în cele politice – firmele care, pornind de la un strop de adevăr murdar, organizează campanii online și proteste împotriva țintelor vizate. Lupta ceho-slovacă pe tărâm american aduce din nou în lumina cazul protestelor plătite și organizate la cerere pentru subminarea adversarilor politici. ”Sunt sute de firme de lobby și afaceri publice care fac asta, deși nu toate în același fel. Unele apelează doar foarte putin la închirierea prostestatarilor, însă asemenea lucruri nu mai sunt neobișnuite azi”, spune Edward Walker, profesor de sociologie la UCLA, citat de LA Times. Europa Centrală și de Est se află abia la momentul botezului în ce privește folosirea unor asemenea tactici, devenite comune în lupta politică de peste Ocean.
Autor: Călin Marchievici
Sursa: Cotidianul