Un sondaj recent a relevat că 51% dintre milienialii americani ar prefera mai degrabă să trăiască într-o țară socialistă sau comunistă decât într-una capitalistă. Doar 42% au optat pentru ultima variantă. Un sfert dintre cei care știau cine este Vladimir Lenin aveau o părere bună despre el.
Lenin a fost primul conducător al URSS. Jumătate dintre mileniali nu au auzit de Mao Zedong, cel care a condus China și a fost responsabil de moartea a 45 de milioane de chinezi.
Numărul celor morți ca urmare a politicilor lui Stalin ar putea fi de aproape 62 de milioane de persoane. Cu toate acestea, o treime dintre mileniali cred că fostul președinte George W. Bush este responsabil de mai multe crime decât Stalin. Apropos, Adolf Hitler, conducătorul nazist, este responsabil de moartea a aproximativ 20 de milioane de oameni. Naziștii ocupă locul trei în clasamentul celor mai prolifici ucigași din istorie. Potrivit profesorului Rudolph Rummer, în secolul al XX-lea, cel mai violent din istorie, 262 de milioane de oameni au fost omorâți de propriile guverne.
Tinerii care nu au trăit Al Doilea Război Mondial sau Războiul Rece ar putea fi scuzați că nu știu despre ororile socialismului. Unele dintre idei le-au fost băgate în cap de profesorii de la liceu și facultate (…) Comuniștii, socialiștii și marxiștii americani știu foarte puține despre istoria socialismului. Bradley Birzer, un profesor de istorie de la Colegiul Hillsdale, explică într-un articol de ce socialiștii și fasciștii sunt rude apropiate. Joseph Goebbels scria în 1925: „ar fi mai bine ca existența noastră să se sfârșească sub bolșevism decât să îndurăm sclavia sub capitalism.” Acest sentiment nazist ar putea fi împărtășit de senatorul Bernie Sanders și de tovarășa sa Alexandria Ocasio-Cortez. Goebbels a adăugat: „cred că este îngrozitor că noi și comuniștii ne luptăm unii împotriva altora.”
Când se aduc în discuție tragediile regimurilor comuniste – cum sunt cele din Venezuela, URSS, China, Cuba și multe alte țări – stângiștii americani aduc Suedia ca un contraexemplu. Dar se înșală complet în privința Suediei. Johan Norberg arată acest lucru în documentarul său „Suedia: lecții pentru America?”. Americanii ar fi surprinși să descopere că experimentul socialist din Suedia a fost relativ de scurtă durată și s-a încheiat cu deziluzii și reforme. Revista Reason descrie astfel situația: „Suedia a început să restrângă sfera guvernamentală la începutul anilor 90, redobândind spiritul antreprenorial care a făcut-o o țară bogată la început. Impozitele ridicate și subvențiile guvernamentale considerabile sunt în continuare prezente. Dar acum Suedia este o țară în care sunt vouchere școlare, comerț liber, reglementări puțin și nu există salariu minim.” Toatea acestea sunt anatemă pentru stângiștii americani.
Tinerii noștri nu sunt primii americani care admiră tirani și măcelari. W.E.B. Du Bois scria în 1953 că „Stalin a fost un om mare, puțini oameni din secolul al XX-lea se apropie de el”. Walter Durant l-a numit pe Stalin „cel mai mare om de stat în viață”. Stângiștii i-au admirat chiar și pe Hitler și pe companionul fascist Benito Mussolini. Când Hitler a venit la putere în 1933, George Bernard Shaw l-a descris ca pe o persoană foarte remarcabilă și competentă. Președintele Franklin Roosevelt a văzut în Mussolini o persoană admirabilă și a fost „impresionat profund de realizările sale”. În 1972, John Kenneth Galbraith a vizitat China comunistă și l-a lăudat pe Mao și sistemul economic chinez. Colegul său de la Harvard John K. Fairbank credea că America ar putea învăța multe din Revoluția Culturală spunând că „americanii ar putae descoperi în viața colectivă din China de azi o preocupare morală pentru aproape care ar putea fi o lecție pentru noi toți.”
Sunt admiratorii americani ai celor mai sângeroase regimuri prost educați sau pur și simplu proști? Sau au cumva un soi de agendă vicleană?
Autor: Walter Williams
Sursa: contramundum.ro