Postdecembrismul este o junglă unde mişună cohortele de mercenari pervertite la ideologii globaliste, iar viaţa cetăţeanului român poate fi comparată cu mersul furnicii printr-un labirint al cărui capăt de drum nu se ştie unde duce, iar odată ajuns la capăt – dacă ajunge -, nu ştie ce-l aşteaptă! Tembelizarea, mai rea decât cea din anii postbelici, născută în zilele „revoluţiei” din ’89, „minţind poporul cu televizorul”, a dat roade. Drogul TV şi „apa de foc”, distribuite generos, nu ard doar nervul optic și organele interne, ţinta lor este mintea cetăţeanului, unde trebuie implementat softul politicii la ordin, al docilităţii, al depersonalizării şi controlului total al individului.
De 27 de ani, se lucrează la decimarea poporului român transformat în „populaţie”, nu de fenomene extraterestre, ci de cei din umbră, care cer României – și primesc! – export gratuit de materie cenuşie, expatrierea tinerei generaţii şi eutanasierea conştiinţelor, o cursă contra cronometru spre îndobitocirea totală şi deportare în propria ţară a celor neplecaţi.
Da, după 27 de ani de „democraţie”, întreaga Românie a ajuns un imens balamuc, un bordel politicianist. Mă refer la politicianism, nu la Politică – sora cea bună a primei profesii din lume -, care, teoretic, ar trebui să slujească interesele Ţării. Dar la noi nu „se pune”! Tare mi-aş dori să cunosc vreuna dintre creaţiile groteşti ale „democraţiei” postdecembriste, care ar îndrăzni să-şi permită o ipotetică paralelă cu demnitarii români ai ultimelor două sute de ani: Brătienii, Nicolae Iorga, Take Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu. Cei numiţi aveau doctrine şi ideologii – nu le punem aici, în discuţie – la crearea cărora au participat direct sau le-au promovat. Dar aveau! După ’90, „algoritmul politic” a condamnat statul predecembrist la depopulare, a importat legea haosului, a dezintegrării şi aducerii Ţării la statutul de ruină. Astăzi, după 27 de ani de mascaradă – rog să acceptaţi compromisul etimologic -, „ideologiile” feudale ale bunului plac, ale jafului fără limite şi ale obedienţei faţă de criminala New World Order, au ajuns modus vivendi al „profitorilor de război”. Pentru a orbi „prostimea”, pentru a nu o lăsa să gândească la problemele reale şi la pericolul în care se află România, sunt lansate pe piaţă scandaluri în lanţ. Aşa am fost aduşi la stadiul în care, deşi avem ochi, nu mai vedem, deşi avem urechi, nu mai auzim. Și, mai grav, nici măcar nu mai gândim!…
Pentru înalţii funcţionari publici, se impune o verificare medicală riguroasă a stării de sănătate
Parafrazându-l pe Henry Coandă, cei ce conduc azi ţara sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor. Pe de altă parte, lipsa de loialitate faţă de Neam şi Ţară, corupţia şi jaful parcurg în zig-zag drumul „de la agonie la extaz” şi din nou, la agonie. Tardiv, dar inevitabil, unii dintre hoţii lui Ali-Baba (din nefericire nu doar 40!) ajung epicentrele unor scandaluri, apoi, chiriaşi la „beciul domnesc”. Nu pentru multă vreme, ci până uită lumea de „acel” scandal. Cât se derulează o altă reglare de conturi şi altă paranghelie urcă pe platou, plagiază între coperţile unei cărţi cuvintele magice: „Sesam, deschide-te!” şi, instantaneu, devin liberi şi bogaţi pe veci, cu tot neamul lor. Nimeni nu s-a atins de conturile lor supradimensionate, depozitate în paradisuri fiscale. Deşi sunt doar nişte „omega”, nişte reziduuri nefaste ale societăţii, se erijează în masculi sau femele „alfa” şi, la următorul circ electoral, candidează cu tupeu pentru un nou loc de odihnă și lăfăială în Parlamentul României! Lupii îmbrăcaţi cu blănuri de oi şi miruiţi cu doctorate copy-paste încearcă să convingă masa critică a campaniilor electorale – alegătorii – cât de competenţi, merituoşi sau performeri sunt ei. Le proiectează hologramele unor reforme morganatice, copii perpetue ale anacronicei reclame de circ „Pe-afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’!” Mai mult, pentru „specializare”, paraziţii neamului invită în Parlamentul României foştii puşcăriaşi de peste ocean[1], pentru cursuri de perfecţionare menite să le îmbogăţească experienţa, rostogolind astfel cea mai înaltă instituţie a statului român, de la înălţimea Casei Poporului la adâncimea Gropii lu’ Ouatu. Nu este corect ca partidele politice să se răfuiască între ele pe buzunarul cetăţeanului. Adepţii practicării primei profesii din lume, s-o facă pe banii lor, nu să primească bani de la bugetul statului, adică din buzunarul găurit al cetăţeanului. Este normal şi firesc ca numai cei aleşi şi validaţi să primească salarii, nu pentru şedinţe ale parlamentului la care trag chiulul, ci pentru servicii aduse Ţării şi celor care-i plătesc salariul. Pentru că de deciziile şi legile emise de ei depinde starea naţiunii, se impune ca înainte de a fi validaţi, să fie neapărat supuşi unei verificări riguroase a stării sănătăţii – mai ales cea mintală.
Pentru „Cel mai bun Proiect de țară pe care l-am avut vreodată”, „Minte multă nu se cere. Prost să fii, să ai Putere!”
Cum am mai spus, se practică politica la ordin, asocierile, parteneriatele şi înţelegerile conjuncturale, dar şi „divorţurile”. Candidaţii mint, manipulează şi oferă electoratului gogoşi gratuite. Nu pentru binele public, ci pentru „rotunjirea” averilor proprii. După fiecare ciclu de „alegeri”, ştafeta tăvălugului distructiv este preluată de posesorii autohtoni ai bacilului Hansen[2]. Ajunşi în Parlament, Guvern sau chiar la şefia statului, leprele continuă să strivească ce-a mai rămas românesc în ţara asta. Odată obţinute fotoliile mult dorite, „aleşii neamului” extrapolează consecinţele „reformelor”, convenabile lor, asupra victimelor, nimeni alţii decât cei care i-au votat. Aşa s-a întâmplat şi după noiembrie 2014. La doi ani scurşi de la marea „facebooceală”, după vizite externe epuizante şi vacanţe al căror număr a fost pierdut în spaţiu, după enorme eforturi de gândire „einsteiniană” şi navete săptămânale, spre surprinderea tuturor, Marele Mut a rupt tăcerea-i caracteristică şi, silabisind după vreo fiţuică strecurată de cine ştie cine, a reuşit să anunţe previziunile sale epocale privind un aşa-numitul proiect de ţară. De parcă, el construieşte Ţara, acum, nu înaintaşii poporului român, cu mii de ani în urmă: „Avem nevoie de o viziune pentru România […] Proiectul de țară va fi «un document strategic scurt, clar, ușor de înțeles», care va stabili «liniile generale de dezvoltare ale României» […] va defini dacă România vrea să fie o țară europeană profund integrată sau mai puțin integrată […] Alte probleme foarte importante ale României, cum și problema câte clase vor fi în ciclul primar, câte clase vor fi în ciclul secundar, vor fi elaborate în cadrul altor proiecte, cum este Proiectul « România Educată ». Proiectul de țară dă linia generală de dezvoltare a României, unde vrem să ajungem în România, iar ulterior se vor elabora planuri”... A mai înşirat câteva perle între care: „Gândirea multora a rămas cea de dinainte de ’89, o problemă ce trebuie eliminată prin Proiectul de țară”. Confuz ca întotdeauna, cred că n-a priceput prea bine mesajul criptat, care cred că suna aşa: „Gândirea proprie trebuie eliminată! […] Așa funcționează țările mai dezvoltate și din U.E., și din lume și așa vrem să funcționeze și România. Asta înseamnă un stat modern […]”! Din exces de zel, Mutu a declarat apoteotic: „Comisia va elabora cel mai bun Proiect de țară pe care l-am avut vreodată”[3]. Pentru a emite o astfel de cugetare, „Minte multă nu se cere. Prost să fii, să ai Putere!” şi să dictezi comisiei (de aia a numit numai unul şi unul în componenţa ei, asemenea consilierilor Neînţelepciunii sale) un proiect al scopurilor ascunse, un proiect ştiinţific al mijloacelor de distrugere a Statului Naţional Român…, ce a mai rămas din România 1989.
La ce s-o fi gândit, oare, când a afirmat axiomatic: „Asta înseamnă un stat modern!”? La năvălitorii apăruţi din hangarele de niciunde ale „iluminaţilor”? La cotele obligatorii impuse de multiculturnicii kalergieni de la Bruxelles şi acceptate cu docilitatea animalului dresat de neînţelepciunea sa vodă-navetistu’? La situaţia incredibilă în care a ajuns Europa musulmanizată? Se pare că aşa vede Marele Mut viitorul actualei colonii cu multiplii stăpâni. Când s-a gândit la „noul proiect de ţară, pe români nu i-a întrebat nimeni ce vor, iar „ocnaşii de la cârma ţării”[4] ştiu că ăsta nu-i un „lucru bine făcut”. Nu-i ierta, Doamne!
[1]http://www.prosport.ro/alte-sporturi/box/mike-tyson-a-fost-invitat-la-sedinta-senatului-de-miercuri-tariceanu-nu-mi-se-pare-onorant-pentru-legislativ-a-avut-o-serie-intreaga-de-probleme-care-l-au-bagat-la-inchisoare-15764380[2] Boala Hansen (lepra) https://ro.wikipedia.org/wiki/Lepr%C4%83
[3]http://www.agerpres.ro/politica/2016/10/04/update-iohannis-intregul-proces-privind-proiectul-de-tara-va-fi-finalizat-in-aproximativ-un-an-11-58-57
[4] Păstorel Teodoreanu, „Din Banat până la Iaşi/ Se resimte lipsa sării/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării”.
Autor: Ion Maldarescu
Sursa: Art-Emis