Incep cu o premiza pesimista care ii va dezamagi pe unii cititori. Un conflict care dureaza de 80 de ani si care are radacini in mii de ani de istorie nu poate fi stins printr-o ceremonie in mare parte fortata de imprejurari. Conflictul poate fi doar oprit temporar. Altfel, nu vreau sa fiu avocatul diavolului, dar trebuie facute unele lamuriri pe care din ce in ce mai multi oameni au inceput sa le inteleaga.
Statul Israel este statul evreilor, dar a fost infiintat de un grup de sionisti si nu toti evreii sunt sionisti; in plus, nu toti sionistii sunt evrei. De fapt, din punct de vedere genetic, majoritatea liderilor sionisti sunt kazari de origine rusa si poloneza cunoscuti in special ca evrei ashkenazi. Liderii acestora, deveniti sionisti, au convins Anglia sa le acorde un teritoriu din fostele ei colonii si au determinat Statele Unite sa sprijine noul stat, ceea ce Washingtonl face fara ezitare de la infiintarea Israelului si pana in prezent. Si, daca la inceput America i-a acordat ajutor din motive principial morale, cu timpul relatia s-a schimbat si azi Israelul controleaza America si o determina sa-i acorde ajutoare militare si economice practic nelimitate.
Intre timp, Israelul a facut eforturi continue sa alunge palestinienii din tara lor si sa convinga evreii raspanditi in diverse tari din lume sa revin „acasa.” In acest sens, este demn de subliniat ca Israelul nu are o constitutie propriu-zisa care sa-i precizeze granitele nationale, dar are „legea intoarcerii,” care prevede dreptul tuturor evreilor de a se intoarce acasa pe pamantul stramosesc…
Privind retrospectiv, mi se pare interesant si cumva curios faptul ca prin anii 1980, cand locuiam la Washington, am cunoscut un inginer israelian care imi spunea ca in present Israelul „ii pescuieste” pe evrei sa se intoarca acasa, dar in viitor ii „va vana” sa revina. Si de ce urma sa-i vaneze? Pentru ca se anticipau vremuri grele pentru evrei si, in acelasi timp, pentru ca in calitate de „popor ales” evreii trebuiau sa se intoarca acasa ca sa-l intampine pe Mesia…
Au trecut opt decenii si de-a lungul anilor Israelul a expulzat sute de mii de palestinieni si a impanzit Cisiordania cu colonii, cu bariere de beton si cu alte obstacole fizice si legislative care fac imposibila viata normala a palestinienilor. Apoi, a intervenit razboiul asimetric actual din Gaza in care guvernul Netaniahu a intrecut toate limitele de neomenie. Doi ani de razbunari si de genocid au declansat insa un val mondial de anti-semitism cum nu a mai fost vreodata in era moderna.
S-au revoltat pana si numerosi israelieni si evrei din toata lumea inclusiv unii supravietuitori ai holocaustului. Organizatia Natiunilor Unite a condamnat Israelul si a cerut incetarea imediata a focului. America oficiala a ramas insa nepasatoare in fata suferintelor palestiniene si a continuat sa ajute Israelul cu mari sume de bani, cu arme si cu munitii. Drept rezultat, lumea Araba a inceput sa fiarba, Rusia jubileaza si China isi flexeaza muschii. Trebue precizat ca Moscova si Beijingul cosidera Israelul un avantpost militar American si implicit un stat ostil intereselor lor regionale si geopolitice.
In ce privese America, pusa in fata unor mari manifestari publice anti-israeliene, mai ales internationale, presedintele Trump a fost constrans sa ia atitudine. In acest scop, el a negociat cu partile implicate, a conceput un plan de pace in mai multe puncte, si s-a deplasat la Ierusalim sa-l anunte si in Egipt sa-l semneze. Va reusi oare acest plan? Se relateaza deja in surdina ca nici premierul Netaniahu si nici gruparea Hamas nu ar fi multumiti de unele din prevederile planului. Deocamdata au fost eliberati totusi ostatecii israelieni care mai erau in viata si un mare numar de palestinieni arestati sau condamnati in Israel. Sunt pasi umanitari importanti, dar drumul spre pace e lung si spinos. Omenirea a respirat insa usurata la incetarea focului si ar fi crestineste sa-si puna sperantele in reusita initiativei presedintelui Trump.
Cu toate acestea, pentru ca acordul semnat la Sharm El-Sheik in Egipt sa aiba sanse de pace reala si de durata, va trebui ca Israelul sa renunte la visul extinderii teritoriale; sa revina la granitele din 1948; si sa accepte crearea unui stat palestinian paralel cu Israelul si independent. Si va mai trebui sa renunte la idea de popor ales, care de fapt nu prea corespunde ideii politice sioniste. In acest sens, este bine de stiut un fapt cumva contradictoriu: Israelul modern a fost infiintat de sionisti ca stat laic, dar liderii israelieni continua sa cultive ideea religioasa a poporului ales. „Ales” insa, nu neaparat pentru a-l intampina pe Mesia, asa cum aspira evreii religiosi, ci pentru ca prin Israel sionistii sa-si exercite controlul…
In consecinta, Israelul va trebui sa iasa de sub tutela sionista si sa accepte faptul ca e un stat normal si ca atare se supune legilor internationale precum toate celalte tari. Altfel, razboiul cu lumea araba si indirect cu restul lumii va continua si nu se stie cat timp va mai tine America Israelul in brate… Sau cat timp va mai rezista statul Israel?
In ce priveste lumea occidentala actuala, genocidul din Gaza a facut ca sute de mii de oameni sa protesteze public si vehement impotriva razboiului. Manifestantii la randul lor sunt sprijiniti de miloane de conationali care exercita mari presiuni asupra guvernelor. Asemenea manifestari erau anticipate in tarile arabe si musulmane, dar nu in Europa. Personal, m-a socat recenta declaratie a primului ministru Pedro Sanchez al Spaniei. Acesta a afirmat ca regreta faptul ca Spania nu are arme nucleare ca sa poata opri razboiul din Gaza. Cu alte cuvinte… sa loveasca Israelul cu bombe nucleare!? Riposta israeliana nu a intarziat. „Liderul spaniol e un reactionar care s-a pozitionat contra istoriei”. Si Spania e condusa in present de un guvern socialist…
De data aceasta, cred ca principala lupta se duce intre evrei. Vor invinge cei care vor sa traiasca intr-o societate normala si cu picioarele pe pamant? Vor invinge evreii religiosi care inca il asteapta in mod pasnic pe Mesia? Ori vor invinge sionistii care vor cumva sa forteze venirea celui asteptat? Este posibil sa aflam curand si raspunsul ar putea sa ne zguduie.
Autor: Prof. Dr. Nicholas Dima,
Sursa: https://anonimus.ro/2025/10/o-speranta-geopolitica/
17 Octombrie 2025