In mod normal, plasarea unei parti din rezerva valutara in obligatiunile de stat ale unor tari straine este o practica-standard a tuturor bancilor nationale din lume. Presupunem ca acesta va fi argumentul care va fi utilizat pe la diverse sezatori televizate pentru a discredita aprecierile facute de profesorul Cojocaru si de toti criticii BNR. Trebuie remarcate doua aspecte foarte importante. Primul: daca o practica este standard, asta nu inseamna ca este si buna. Al doilea: practica standard de a tine rezerva valutara investita in obligatiuni a aparut intr-o perioada in care situatia economica globala era substantial diferita fata de ceea ce se intampla acum. In perioada unei relative stabilitati economice, dorinta unei banci nationale de “a nu tine bani la ciorap” si de a incerca sa obtina o dobanda de pe urma rezervelor valutare era absolut fireasca si logica. Din nefericire, astazi noi nu ne aflam intr-o situatie de acest tip, pentru ca lipseste stabilitatea economica globala, iar investitiile in hartiile de valoare ale guvernului american nu mai par atat de sigure. Pe langa acest aspect, mai exista si problema cresterii datoriei externe a statului. Romania, impreuna cu o suita de state bananiere, se comporta intr-un mod relativ ciudat pentru ca isi foloseste rezerva valutara pentru a credita SUA si a obtine o dobanda mica si totodata se imprumuta de la FMI si banci comerciale, platindu-le o dobanda cu mult mai mare. Mai mult decat atat, in anumite cazuri apare o situatie cu totul absurda in care FMI crediteaza statul, banii ajung in rezerva valutara a BNR si de acolo pleaca pentru achizitia de obligatiuni americane, adica statul pare sa nu dispuna de o alta modalitate de utilizare a banilor obtinuti de la FMI decat creditarea Statelor Unite. Comportamentul BNR in aceste conditii seamana cu comportamentul unui om care-si tine economiile intr-un cont bancar care aduce o dobanda modica si totodata se imprumuta de la camatari ca sa-si cumpere paine. Un asemenea comportament nu are si nici nu poate avea vreo justificare economica rationala. Ceea ce se intampla, de fapt, este un proces in care statul roman plateste Fondului Monetar International pentru “privilegiul” de a credita SUA. Este o situatie inacceptabila din orice punct de vedere. Pe langa aceasta problema evidenta, mai exista si riscul ca obligatiunile SUA sa-si piarda valoarea in conditiile unui conflict economic dintre SUA si China sau SUA si intregul grup BRICs (Brazilia, Rusia, India, China). Daca creditorii externi ai SUA decid ca sunt dispusi sa-si sacrifice o parte din rezervele valutare (care nu sunt nici pe departe tinute exclusiv in Dolari) pentru a termina hegemonia financiara a SUA, atunci toate obligatiunile americane vor deveni simple hartii sau electroni peste noapte. O serie intreaga de banci centrale care sunt constiente de acest risc au demarat programe de diversificare a rezervelor valutare, achizitionand alte valute, aur si alte metale pretioase. Ce face BNR? Se pare ca BNR a dat aurul romanesc in leasing la Banca Reglementarilor Internationale. Bravo baieti!
Ce se va intampla in viitor cu rezerva valutara? Va putea fi utilizata in vreun fel pozitiv pentru economie? Desigur ca nu! Pentru managementul defectuos al rezervei va plati contribuabilul de rand, iar Mugurel Isarescu va fi in continuare laudat de jurnalistii cu ochi albastri.
sursa: cronicaromana.ro