Încercarea de a rezolva criza justiției din țara noastră printr-o confruntare deschisă între tabere antagonizate de români furioși ar fi cea mai proastă soluție dintre cele la îndemâna conducătorilor noștri.
Totuși, o campanie iresponsabilă de acoperire a unor mari abuzuri făcute de DNA, SRI și Parchetul General, declanșată de președintele Iohannis în ultimele zile, indică determinarea domniei sale de a apela chiar și la această soluție barbară dacă interesele lui și ale grupurilor antinaționale care îl susțin vor fi periclitate.
Oricât ar încerca șlefuitorii de imagine ai lui Klaus Iohannis să mascheze sensul belicos și asperitățile apelului președintelui la o „implicare civică maximă”, acest apel rămâne, în sine, de o gravitate socială excepțională. Mai ales existând ca precedent comportamentul incitant al domnului Iohannis, în geaca sa roșie, la protestele masive din ianuarie. Se va vedea, la prima scânteie ce-i va inflama pe susținătorii președintelui, ce ințeleg aceștia prin „implicare civică maximă”. Luați aminte!
Klaus Iohannis a chemat, fără rușine și în disprețul total al rolului său constituțional, un sfert din Românie să se războiască cu celelalte trei sferturi. Cunoscând încă din ianuarie care este forma de „implicare civică maximă” a tefeliștilor care nu vor altceva decât moartea PSD-ului (considerând că pentru atingerea acestui scop major orice mijloc, oricât de murdar, orice abuz, oricât de abject, poate fi acceptat) președintele a fost conștient că vorbele sale reprezintă pentru aceștia o chemare la luptă de stradă, o instigare la război social, o garanție că orice și oricum vor face, Cotroceniul îi va apăra.
Să nu ne amăgim că ar fi vorba despre apărarea unor principii nobile. Îl interesează pe Klaus Iohannis respectarea drepturilor omului? Când el se face că nu observă evidența evidențelor, practicile emblematice pentru DNA descrise cu lux de amănunte în înregistrările cu procurorul Zdreanță? Îl interesează pe Klaus Iohannis independența justiției? Când aceasta nu a mai fost niciodată după decembrie 1989 atât de captivă și atât de imoral deturnată ca acum? Cum să fie condus cel mai puternic parchet de un om prins în flagrant cu furtișagul (4% plagiat, oficial) și cu minciuna (sufrageria lui Oprea) iar tu, președintele moralist și instigator la război civil al românilor să-l aperi pe acel om, ba chiar să-l elogiezi?
Deci Klaus Iohannis a apelat la tabăra lui de nervoși și presetați să facă prăpăd, la nevoie, printre adversari. Să schimbe cu forța un guvern legitim, să apere cu teroarea fanatismului lor manipulat fabricarea în continuare de dosare politice și torturarea țintelor prin intermediul copiilor, să anihileze instituțiile de bază ale democrației (parlamentul, CCR) și să înlocuiască voința majorității electorale cu dictatul unei minorități oculte.
La asta își îndeamnă președintele României susținătorii: la vrajbă, la divizare, la rebeliune.
Ce-ar trebui să facă ceilalți? Ce face o tabără, când altă tabără îi declară război? Este forțată să se mobilizeze. Și să înțeleagă că, deși reprezintă trei sferturi din popor, sfertul care i se opune a echilibrat raportul de forțe prin apelarea la mercenari și la sprijinul altor țări, cu alte limbi și alte interese decât ale României.
Voinței de 75% a unui popor i se opune o alianță feroce și antinațională care, prin campania declanșată în aceste ultime 3-4 zile, își prezintă, parcă ostentativ, trupele: președintele cu prețioasele lui instituții de forță, așa zisa societate civilă, adunând ca într-o haită de animale de pradă sorosiști și macoviști, unitățile de presă demascate de Daniel Dragomir ca instrumente de propagandă ale binomului și, ultimul pe listă dar nu cel din urmă, ambasadorul SUA, acest trepăduș care parcă și-a propus să viruseze cu orice preț bunele sentimente ale românilor față de americani.
Așadar, toți cei care doresc cu adevărat să apere statul de drept și justiția independentă (nu ca impostorii care fură și apoi se grăbesc să strige ei, primii, hoții) trebuie să fie pregătiți ca în orice moment să poată da curs apelului președintelui, fără însă a-l urma pe președinte. După principiul „fă ce spune popa, nu ce face popa!”.
Dacă actuala alianță de la putere (PSD + ALDE) chiar e hotărâtă să meargă mai departe cu legile justiției, asumându-și riscurile de dezordine socială ce derivă din instigarea președintelui Iohannis la atitudini civice extreme, atunci trebuie neapărat să se pregătească pentru ce e mai rău. Să asigure susținătorilor ei condițiile necesare de a-și apăra, chiar în stradă dacă altfel nu se poate, voința și idealurile.
Altfel nu vom mai avea niciun drept să ne plângem că România a devenit o colonie. Pentru ca ar însemna că am acceptat, fără luptă, acest statut degradant.
Sursa: Contele de Saint Germain