In istoria fiecarei tari exista niste concepte ideologice care ii definesc existenta in contextul international si le influenteaza in mod decisiv traseul istoric. Istoria imperiului roman a fost definita de ideologia Pax Romana care a manat in lupta legiunile romane si a transformat societatea unei mici urbe de pe raul Tibru intr-o perfecta masina de razboi. Rationalismul cinic, birocratia, arta oratorica si sistemul juridic al Romei, orice fateta a vietii politice sau sociale, serveau, direct sau indirect, la transformarea lumii inconjuratoare intr-o “lume romana”. Aceasta “lume romana” era un concept care depasea ideea de cucerire de dragul cuceririi si viza o transformare reala a lumii barbare intr-o lume structurata conform idealurilor romane, incepand cu oranduirea politica si limba vorbita, terminand cu apeducte si standarde arhitecturale. Suntem deseori tentati sa credem ca unicele doua forte capabile sa schimbe lumea sunt banii si puterea armelor. Nu este asa. Inainte sa apara legiunile si bogatiile romane, a fost ideea care a schimbat lumea. Unele idei sunt atat de puternice incat renasc in alte imprejurari istorice pentru a conduce o alta tara spre maretie. Pax Romana a devenit peste sute de ani Pax Britanica, care a cedat locul pentru Pax Americana.
Ce le ramane tarilor care nu au devenit pilonii unei noi ordini mondiale? Reflexul tamp al bisnitarilor care si-au arogant titulatura de “elita nationala” este acelasi in toate epocile si se reduce la vanzarea tarii unei forte externe care le va permite mentinerea statutului social si financiar. Interesele tarii nu se iau in calcul, pentru ca o elita formata din bisnitari nu are idealuri, ea are doar interese. In anumite sfere ale societatii romanesti este de bon ton sa nu vorbesti despre idealuri, desigur cu exceptia elogiilor rituale pentru Pax Americana. Ideologia este rezervata pentru prostirea plebei, nimic mai mult. Atunci cand acestor “personalitati elitiste” li se arata realizarile altor tari, explicatia unanima este: “pai ce vreti, domnilor? Astia au bani, au forta. Noi nu avem. In rest ei sunt la fel ca si noi. Fura si-si vad de buzunarul propriu. Astea cu ideologia si idei nationale sunt vrajeli pentru prosti”. Daca vorbim in termenii bisnitarilor, ideologia tine de modul de organizare a activitatii elitelor nationale care le permite sa obtina un ciolan din ce in ce mai mare. Conceptul de promovare a intereselor tarii care permite imbogatirea individuala a reprezentantilor elitei politice este mult prea complex pentru bisnitarii autohtoni. Ideologii viabile exista nu numai pentru imperii si supraputeri. Exista ideologii de succes care ajuta tarile medii si mici sa traiasca bine. De prea multe ori s-a intamplat ca ideologia nationala sa fie definita de prefixul “filo”. Ca natiune, am avut de ales intre a fi condusi de filofrancezi sau filogermani, filoamericani sau filorusi, filootomani sau filoaustrieci. Specia cea mai rara a liderului autohton este liderul filoroman.
In cadrul ideologiilor nationale practicate de tarile care nu pot fi catalogate drept supraputeri, exista un fenomen interesant. Daca analizam istoriile de succes ale unor astfel de tari, vedem ca imboldul initial este dat de o ideologie care poate fi catalogata drept primitiva, dar nu este. Ne referim la ideologia autosuficientei si a unei politici externe bazate pe promovarea exclusiva a interesului propriu. Foarte des, aceasta ideologie era exprimata printr-un slogan ce valoreaza mai mult decat orice text descriptiv. Probabil, cele mai cunoscute sloganuri de acest fel sunt “fukoku kyohey” din perioada Japoniei imperiale (in traducere libera: “economie puternica si armata puternica”) si “sin fein” din perioada razboiului de independenta a Irlandei (in traducere libera: “prin noi insine”). Romania a avut si ea scurte perioade in care ideologia “prin noi insine” parea sa fie unul dintre elementele fundamentale ale politicii nationale. In mod paradoxal, aceasta ideologie transcende diferenta dintre stanga si dreapta politica si in cazul Romaniei, ea a fost aplicata de personaje cu orientari politice diametral opuse: Vintila Bratianu si Nicolae Ceausescu. Atat implementarea liberala, cat si cea ceausista au suferit de lacune majore, insa in ambele cazuri, in Romania au fost create active productive majore, care au fost apoi praduite de bisnitarii politici.
Criza economica globala este o oportunitate unica pentru relansarea acestei ideologii. Criza alimentara si prabusirea economiei bazate pe supraconsum finantat prin credite vor face ca din ce in ce mai multi romani sa inteleaga adevarurile simple pe care se bazeaza functionarea unei tari prospere. Ca sa avem crestere economica reala, trebuie sa producem mai mult decat consumam. Ca sa nu fie foame in tara, trebuie sa existe un sector agro-alimentar puternic, iar miza pe importurile de alimente este o crima impotriva securitatii alimentare. Vanzarea activelor statului unor “investitori strategici” care nu vor face decat sa exploateze pozitia de monopol sau cvasi-monopol este o idee proasta. Facilitatea expansiunii capitalului romanesc in strainatate este o idee buna. Sacrificarea intereselor nationale pentru aderarea la niste cluburi elitiste internationale este o prostie. Promovarea unei politici externe intelepte care sa-i faca pe membrii cluburilor elitiste sa ofere posibilitatea de a intra in astfel de cluburi este o strategie mult mai buna. Ideologia “prin noi insine” este o ideologie de bun simt, o ideologie care poate sa rezoneze cu orice roman, o ideologie care ne poate oferi sansa istorica de a scapa din ghearele fanariotismului etern care ne priveaza de dreptul de a avea o tara puternica, independenta si prospera.
Tara noastra are nevoie de o schimbare si nu putem sa o facem decat noi.
Redactia Economica
Sursa: cronicaromana.ro