Din pacate, s-ar parea ca pentru guvernul Boc nu prea exista nici agricultura, nici industrie, nici constructii, ci doar banci. Si nu oricare banci, ci banci straine. De la declansarea crizei, care s-a suprapus temporal cu venirea guvernului Boc, singurul sector din economie ajutat de stat l-au constituit bancile straine.
Fara a mai face vreun istoric al problemei, n-a trecut mult timp de la declansarea crizei si guvernul Boc, impreuna cu banca centrala, s-au imprumutat de la FMI pentru a pune la dispozitia bancilor straine din Romania ramase fara finantare din partea mamelor lor din Occident.
Nu poate parea o coincidenta ca intregul cuantum al imprumutului de la FMI echivaleaza cu sumele pe care BNR le detinea sub forma de rezerve minime obligatorii ale bancilor si pe care le va elibera treptat la dispozitia acestora potrivit acordului cu FMI.
Nu discutam aici ce vor face bancile cu acesti bani. Dar, parca n-ar fi fost de ajuns, desi era vorba de vrei 13 miliarde de euro, statul aflat in dificultati de plati in conditiile restrangerii incasarilor bugetare din cauza recesiunii, in loc sa amputeze corespunzator cheltuielile, dintre care atatea inutile, s-a imprumutat masiv (vreo 8 miliarde euro de la inceputul anului) tot de la banci, rezolvandu-le acestora problemele si dilemele.
Sa plece din Romania nu pot, caci asteapta aici sa-si incaseze creditele acordate anterior, dar alte credite nici nu se mai grabesc sa dea, pentru ca nu mai vor sa-si asume riscurile. Pofta de bani a elefantului-stat le-a rezolvat toate angoasele.
Si cand, dupa mai multe promisiuni desarte de sustinere a economiei reale si exporturilor, indeosebi prin rambursari la timp de TVA si garantari de credite, apare in sfarsit un program de garantare, ce sa vezi?!
Initial, am crezut ca este vorba de proiectata majorare a capitalului singurei banci comerciale cu capital integral romanesc – CEC-ul – care sa fie astfel capabila sa sustina o mai mare parte din micile intreprinderi cu capital autohton.
M-am intrebat daca s-a deblocat cumva la Bruxelles problema capitalizarii CEC sau guvernul Boc s-a decis sa puna piciorul in prag, in masura in care de ce ar fi ajutor de stat majorarea capitalului CEC, daca imprumutul contractat de statul roman de la FMI pentru banci pe seama contribuabilului roman n-a fost considerat la Bruxelles ajutor de stat?!
As, era vorba insa de programul „Prima casa“. Eh, tot e bun la ceva!, mi-am spus. Inseamna ca, venindu-se social in intampinarea unor cerinte locative ale tinerilor, care n-au in Romania acum nicio sansa, se da un impuls si sectorului de constructii, care duduise nevoie mare mai pana deunazi, dar stinsese practic motoarele odata cu criza. As, naivitate!
La o analiza atenta, este vorba tot de un ajutor acordat bancilor straine.
O serie de smecheri romani sau straini, folosind speculatii sordide cu terenuri, construisera cate ceva prin Romania. Si izbucnirea crizei le-a incurcat jaful. Mii de case si apartamente stau fara cumparatori.
Asa-numitii „dezvoltatori“ – de fapt niste banditi romani sau straini, pentru ca n-au construit pe banii lor, cum ar fi normal, ci, de regula, pe banii potentialilor clienti – nu-si mai iau castigurile proiectate. Si bancile care au finantat operatiunile risca sa nu-si mai incaseze veniturile avut in vedere. Dar intervine, salvator, protectorul lor: statul roman!
Dand garantii pentru sume pana la 60.000 de euro angajate in cumparari de case, permite asa-zisilor „dezvoltatori“ imobiliari sa-si vanda casele si apartamentele, iar bancilor sa-si incaseze rambursarile si dobanzile.
Nu intamplator, bancile straine din Romania s-au imbulzit la program. Caci, daca nou descoperitii doritori de locuinte prin programul „Prima casa“ nu vor plati, bancile vor executa imediat garantul: adica statul.
Sunt gata sa pun ramasag ca, intr-un an, se va epuiza miliardul de euro pus la bataie de catre stat pentru sustinerea garantiilor.
Este clar ca o preocupare predilecta a autoritatilor romane este sa ingrase bancile straine, daca din diferite motive acestea din urma nu mai reusesc sa-si faca planul. Sau plinul! Pai, iata un calcul simplu. La un credit imobiliar obisnuit, iei 100.000 euro si trebuie sa rambursezi vreo 300.000 euro.
La un credit imobiliar luat prin programul „Prima casa“, trebuie rambursati 100.000 euro la 50.000 imprumutati. Deci, 1:2 fata de 1:3. Numai ca, prin diferite inginerii financiare folosite de banci, diferenta de la 1:2 la 1:3 va fi achitata de catre stat.
Din punctul de vedere al consecintelor, programul „Prima casa“ nu este decat o surata a imprumutului de la FMI. Acesta din urma, intr-un mod foarte direct, prin preluarea de catre stat pe termen mediu si lung pe seama contribuabilului a datoriilor pe termen lung ale bancilor, duce la saracirea atator romani, incat bancilor li se vor subtia sever randurile clientilor.
Programul „Prima casa“ il baga si mai adanc in colimator pe contribuabil, cu acelasi efect al scoaterii din joc a romanilor in calitate de clienti ai bancilor. S-ar putea ca bancile straine, in foarte scurt timp, sa regrete si imprumutul de la FMI, si programul „Prima casa“, caci vor fi mereu mai putini romani care sa apeleze la ele.
Ilie Serbanescu
sursa: Bloombiz