Mai sunt doar câteva luni până la scrutinul crucial care va decide direcția pe care o să meargă România în următorii ani. De aceea, pe lângă programul politic și de guvernare la care lucrăm în aceste zile și cu care ALDE se va prezenta în campania electorală, cred că este oportun ca electoratul să cunoască și să înțeleagă care sunt opțiunile, care e miza cea mare a alegerilor parlamentare: stat de drept sau stat mafiot.
Pentru această miză, lupta se va duce, pe de o parte, între forțele democratice care militează pentru revenirea la statul de drept, la respectarea drepturilor omului, la o democrație reală și nu mimată, golită de conținut, iar de cealaltă parte, de forțe nedemocratice, forțe oculte patronate de președintele Iohannis care vor să se eternizeze la putere ca să-și păstreze pârghiile de control cu care să mușamalizeze definitiv toate fărădelegile săvârșite în ultimii 12 ani și rămase nepedepsite de justiție. Forțele nedemocratice controlează binomul SRI-DNA, ceea ce pare să le confere un avantaj, dar rezultatul alegerilor locale demonstrează că electoratul a înțeles că în spatele luptei legitime împotriva corupției financiare s-a construit cel mai periculos tip de corupție: corupția dată de deținerea puterii absolute și întreținută cu complicitatea unor persoane din conducerea unor instituții de forță ale statului.
Exercitarea puterii în mod ilegal de unele instituții de forță scăpate de sub orice control al societății a fost descrisă public chiar de fostul președinte al României. Acest „modus operandi” prezentat de Traian Băsescu s-a extins și a transformat drepturile și libertățile cetățenilor într-un lux. Mă refer aici la simpli cetățeni (vezi cazul Rarinca și nu numai) văduviți de drepturile lor constituționale și procesuale, ceea ce a urcat România pe un nedorit loc doi în privința proceselor pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
ALDE se află de partea forțelor democratice, cu perspectiva reală de a forma o viitoare majoritate parlamentară și o coaliție guvernamentală împreună cu PSD. De partea cealaltă, se află PNL, un partid-remorcă al președintelui Iohannis, un partid care și-a pierdut identitatea liberală și al cărui drum este dictat din laboratoarele oculte care operează împotriva Constituției și a legilor, sub patronajul Cotrocenilor. Pentru o și mai clară delimitare a celor două tabere, trebuie să fac câteva precizări.
Nici în prezent și nici în viitor, numele meu sau al ALDE nu se va asocia în vreo construcție politică cu Traian Băsescu, așa cum insinuează o serie de politruci dornici să inducă derută în electorat.
Noi, liberalii, nu putem uita cum a fost umilită voința majorității poporului român, când votul său zdrobitor exprimat la Referendumul de demitere din 2012 a fost anulat în mod mai mult decât suspect printr-o erată a Curții Constituționale.
Noi, liberalii, nu putem uita că părintele care a crescut statul mafiot timp de două mandate este Traian Băsescu. Acum, același personaj se prezintă în mod ipocrit ca un apărător al Justiției și al statului de drept, în contradicție flagrantă cu autodenunțul său public făcut nu demult la un post de televiziune.
Același personaj încearcă să treacă PMP de pragul electoral, nu pentru a contribui la binele comunității. A avut destul timp ca președinte și rezultatele s-au văzut. Reamintesc naivilor care l-au urmat în PMP că Băsescu și-a „ucis” toți colaboratorii după ce s-a folosit de ei în propriul interes. În realitate, Băsescu vrea să-și creeze un instrument politic cu care să-și negocieze conform cutumelor statului mafiot propria libertate și a apropiaților săi și cu care, alături de dosarele SRI cu care a plecat de la Cotroceni, să șantajeze și să amenințe, așa cum se vede din ce în ce mai des în spațiul public.
Revenind la delimitarea taberelor care se vor înfrunta în această toamnă, dacă analizăm antecedentele, persoanele care conduc azi PNL și PMP și mentalitatea lor, o alianță dintre aceste două partide este aproape naturală. Separarea dintre Băsescu și Blaga, dintre Băsescu și PDL-iștii care controlează azi PNL s-a produs datorită Elenei Udrea și nicidecum din motive doctrinare. De aceea, cred că PNL nu este un partid izolat, așa cum afirmă unii, ci are în Traian Băsescu un potențial aliat cu care împărtășește aceeași mentalitate în privința democrației și a statului de drept.
Autor: Calin Popescu-Tariceanu
Sursa: Calin Popescu-Tariceanu