Ceea ce se intampla in ultima perioada in DNA a atins cote halucinante si s-a ajuns aici deoarece atat persoane din functii cheie, de la ministri de justitie la procurori generali, cat si institutii abilitate, cum sunt CSM si Inspectia Judiciara, nu au avut ratiunea si detasarea de a verifica si analiza in timp real, obiectiv si profesionist ceea ce se intampla in aceasta institutie.
O analiza si o verificare fara patima, fara prejudecati, urmarind mereu doar respectarea legii si analizarea obiectiva a rezultatelor erau esentiale pentru a continua ceea ce mergea bine si a corecta ceea ce era de corectat. Dupa cum vedeti, acest lucru nu s-a intamplat, DNA-ul confruntandu-se acum cu cea mai mare criza de la infiintare pana in prezent.
DNA nu e nici Laura Codruta Kovesi, nici Daniel Morar, nici Doru Tulus. DNA nu e nici macar suma procurorilor care lucreaza la un moment dat acolo. DNA este o institutie care are o misiune legala, pe care trebuie sa o indeplineasca si in raport cu care trebuie sa fie tinuta responsabila, asa cum raspunde fiecare instanta si fiecare parchet, fiecare judecator si fiecare procuror din tara asta.
Esenta unei justitii functionale este independenta, care este inteleasa ca dreptul cetatenilor de a avea acces la un sistem de justitie in care judecatorii si procurorii sunt independenti si, totodata, actioneaza independenti unii de ceilalti. Independenta justitiei este garantia cetateanului ca va fi judecat de un judecator doar pe baza legii si a constiintei sale, ferit de orice tip de influente sau presiuni, precum si ca procurorii sunt autonomi in luarea deciziilor si isi indeplineasc sarcinile in afara oricaror ingerinte si presiuni.
O independenta reala a justitiei nu poate exista insa fara responsabilitate. Independenta fara responsabilitate este putere discretionara care, inevitabil, ajunge sa corupa.
Exista mecanisme legale, exista Consiliul Superior al Magistraturii, exista Inspectie Judiciara, iar DNA – ca parte din acest angrenaj al justitiei – este supusa si ea regulilor ce tin de buna functionare a justitiei.
Faptul ca s-a permis ca DNA sa se identifice cu persoane, ca bilanturile au devenit sedinte triumfaliste ori ca erorile au fost permanent scuzate a vulnerabilizat nepermis DNA, lupta impotriva coruptiei, justitia si statul de drept.
Justitia nu se face in numele poporului, asa cum era in comunism, nu se face in aplauzele multimilor ori in aprecierile deseori superficiale ale ambasadelor.
Justitia intr-un stat democratic se face in numele LEGII, respectand absolut tot ceea ce e stipulat in lege. De aceea in democratie vorbim despre “domnia legii” (rule of law) si nu “legea domnitorului” (rule of ruler).
Revine acum Consiliului Superior al Magistraturii si, implicit, Inspectiei Judiciare sarcina, devenita extrem de grea in acest moment, de a clarifica toate problemele din DNA, de a stabili cine si cum a gresit, cine trebuie sa raspunda si, apoi, de a sprijini aceasta institutie sa se recredibilizeze si reprofesionalizeze pentru a-si continua activitatea in mod eficient si credibil.
Acest lucru este posibil numai prin asumarea responsabila a sarcinii ce revine CSM, chemat in aceste zile sa dea un raspuns clar cetatenilor acestei tari la toate intrebarile si toate nelinistile privind activitatea DNA, ce framanta in acest moment spatiul public.
Autor: Dana Gîrbovan
Sursa: Dana Gîrbovan