În încheierea la „Ce este o societate tradițională?”, Allen Tate oferă acest răspuns:
„…Omul antebelic, în măsura în care a realizat o unitate între natura sa morală și mijloacele sale de trai, a fost un om tradițional. El a dominat mijloacele de existență; nu a fost dominat de ele. Cred că aceasta este trăsătura distinctivă a unei societăți tradiționale. Pentru a-și câștiga existența, oamenii nu trebuie să își lase deoparte natura lor morală. Oamenii traditionali nu iși câștigă niciodată confortabil traiul și în același timp nu încetează niciodată să muncească. Sau altfel spus: își câștigă existența tot timpul și își afirmă umanitatea tot timpul. Întreaga bază economică a vieții este strâns legată de comportamentul moral, și este posibil să te comporți moral tot timpul…”
Prin „omul antebelic”, Tate se referă la proprietarul de pământ sudist, și în special la micul fermier, care trăia înainte de războiul dintre state, precum și cei care au continuat viața antebelică atât cât s-a putut de mult după război. Tate afirmă aici patru principii esențiale:
Unu: Omul tradițional își domină mijloacele de existență; el nu a fost dominat de ele. El lucrează pentru a trăi; el nu trăiește pentru a munci. De asemenea, el deține mijloace private de producție și are autoritate asupra acestora.
Doi: Omul tradițional își câștigă existența într-un mod moral; el nu este doi oameni, un om amoral la muncă și un om moral acasă. El nu suferă schizofrenia mentală și spirituală a angajatului modern, care îndeplinește sarcini lipsite de sens și opresive timp de x ore pe săptămână pentru a avea o viață confortabilă acasă, separată de mijloacele sale de existență.
Trei: Omul tradițional nu încearcă să obțină bani pentru a evita în cele din urmă munca; munca sa este strâns legată de viața lui și el nu este întotdeauna la adăpost de griji materiale, dar muncește întotdeauna. Cu alte cuvinte, el se supune poruncii lui Dumnezeu către Adam de a munci ca o condiție a unei vieți cu adevărat umane, și în același timp, își pune nădejdea în Dumnezeu, nu în banii săi, pentru a-i purta de grijă. El trăiește în prezent și se încrede în Dumnezeu pentru viitor. Dumnezeu, nu banii, îl vor îngriji.
Patru: Fundamentul economic al vieții este inseparabil de comportamentul moral: Economia cu adevărat umană – cu atât mai mult cea creștină – este o subcategorie a filosofiei etice și a teologiei morale, nu o pseudo-știință independentă, amorală a numerelor, graficelor și diagramelor menite să maximizeze câștigul material, puterea și plăcerea unor indivizi autonomi, izolați de obligațiile lor morale față de Dumnezeu și om. Scopul științei economice este acela de a stabili ce mijloace de trai pot susține nevoile omului în așa fel încât acesta să-i poată fi pe plac lui Dumnezeu și să fie cu adevărat om prin lucrarea Sa, nu în ciuda ei sau în opoziție cu ea.
La polul opus, „…capitalismul financiar, un sistem care i-a îndepărtat pe oameni de la controlul responsabil al mijloacelor de trai, este în mod necesar ostil dezvoltării de natură morală.” Sistemul economic modern, bazat pe manipularea banilor pentru a maximiza profitul indiferent de valoarea inerentă a muncii sau a produsului implicat, și indiferent de efectul său asupra sufletului, este în mod intrinsec rău. Este util să amintim aici viziunea lui Dante, care plasează cămătarii și sodomiții în același cerc al Iadului, pentru că sodomiții iau ceea ce este fertil în mod natural și îl fac steril, în timp ce cămătarul ia ceea ce este în mod natural steril și îl face fertil; el face banii să se înmulțească.
În acest sens, aș dori să împărtășesc înțelegerea unui mare filosof social romano-catolic al secolului XX, Pr. Denis Fahey. În cele două „magna opera” ale sale, „Trupul mistic al lui Hristos în lumea modernă” și „Trupul mistic al lui Hristos și reorganizarea societății”, Pr. Fahey face o comparație simplă și convingătoare: într-un sistem economic creștin, finanțele servesc producția, producția servește pe om, iar omul îl servește pe Dumnezeu. Într-un sistem economic diabolic, Dumnezeu este uitat, omul servește producția, producția servește finanțelor, iar finanțatorii se închină banilor ca zeu al lor sau, în definitiv, diavolului.
Există de fapt o legătură între Pr. Fahey și Allen Tate, în măsura în care Tate s-a convertit, la maturitate, de la credința protestantă a strămoșilor săi recenți la romano-catolicism. Această alegere a fost strâns legată de opiniile sale cu privire la economie și societatea tradițională.
Allen Tate și religia tradițională
Ca aproape orice american din generația sa, Allen Tate nu cunoștea nimic despre Ortodoxia răsăriteană. Din câte știa el, cea mai tradițională și veche formă de creștinism era romano-catolicismul. Tate nu s-a convertit la catolicism din cauza lucrurilor care ne despart de papiști: papalitate, filioque, har creat etc. – și nu avem nici o dovadă a interesului sau opiniei sale asupra acestor doctrine. S-a convertit la catolicism datorită lucrurilor pe care această credință le are în comun cu Ortodoxia: viziunea liturgică și sacramentală asupra vieții, funcția simbolică și anagogică a naturii create și coerența teologiei tradiționale cu modul de viață tradițional. Amintiți-vă că, de-a lungul celei mai mari părți din viața lui Tate, țările romano-catolice din Europa și America Latină erau încă societăți preponderent agrare, în vreme ce giganții economici ai industrialismului au fost în primul rând națiunile protestante.
La fel ca și ceilalți agrarieni, Tate nu a privit filosofia sudistă asupra vieții ca pe ceva întreg și complet. Cu toții au privit cultura sudistă ca pe ceva ce avea mult potențial, dar din cauza duratei sale scurte de viață, nu a fost lăsată să se maturizeze și să înflorească. Cel mai mare defect al culturii sudice a fost și cel mai important: A avut religia greșită! Mult mai clar decât ceilalți agrarieni, Tate a ajuns la concluzia critică potrivit căreia Sudul a avut o religie – protestantismul – care nu era potrivită pentru a susține modul de viață real din Sud. Și-a dat seama că forma creștinismului care exista în lumea antică și în Evul Mediu – sacramentală, liturgică, simbolică, îmbrățișând întreaga activitate umană cu har și schimbare la față – era absolut necesară ca bază religioasă pentru modul de viață tradițional în care credeau și el și ceilalți agrarieni.
În calitate de creștini ortodocși, ne naștem cu plinătatea credinței pe care o căuta Allen Tate. Este datoria noastră sacră să aplicăm harul și adevărul pe care le-am primit pentru a înțelege ceea ce constituie o economie morală și să luăm orice măsuri putem – oricât de mici – pentru a realiza acea viziune în viața noastră și a o transmite copiilor noștri.
Autor: Pr. Stephen Freeman
Sursa: https://contramundum.ro/2024/08/12/ce-e-o-societate-traditionala/