Patronul editurilor si librariilor Humanitas a beneficiat de scutiri si reesalonari de miliarde de lei la plata datoriilor catre stat.
Gabriel Liiceanu, patronul editurilor si librariilor Humanitas, care in paralel cu afacerile sale este infatisat in chip de exponent de marca al societatii civile, a fost in anii trecuti unul dintre principalii beneficiari ai controversatelor metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reesalonare la plata a datoriilor catre Bugetul de stat, precum si de scutire a majorarilor de intarziere la plata datoriilor.
In vara anului 2000, cand ministrul Finantelor era liberalul Decebal Traian Remes, Liiceanu a lustruit clantele la minister pentru a primi scutiri de miliarde de lei. Surse avizate ne-au declarat ca usa de la Finante i-ar fi fost deschisa cu ajutorul lui Valeriu Stoica (pe atunci seful de partid al ministrului Remes). Acelasi Remes era un bun amic al lui Traian Basescu, ministru al Transporturilor, atat in guvernarea Isarescu, dar si in cea a lui Stolojan, din perioada 1991-1992. Poate asa se explica de ce Liiceanu a devenit in prezent un sustinator al lui Traian Basescu si al ministrilor aserviti acestuia.
Iata cum, intre editarea unui volum de Wittgenstein si reeditarile consacratei sale scriituri “Apel catre lichele”, Liiceanu a parazitat Bugetul de stat. Cum se impaca postura de exponent al societatii civile, cu cea de datornic la stat, cum se delimiteaza interesele financiare personale de cele publice, este o problema care ridica numeroase semne de intrebare. Cert este ca, de ceva timp, o serie de tovarasi ai lui Liiceanu de la GDS, infiltrati prin ziarele denumite drept oficioase ale Cotrocenilor, se agita in ultima vreme impotriva ziarului ZIUA. Pentru aceste persoane a scrie ceva despre datoriile Liiceanului sau despre facilitatile ce i s-au facut pe ratiuni politice, a devenit un “sacrilegiu” si un atac la adresa democratiei.
Cu mana intinsa
Pe listele cu pomenile guvernamentale, intre reesalonarile acordate Sidex Galati si Societatii Nationale a Lignitului Oltenia, il regasim cu scutiri la plata si pe patronul “Librariei din fundul curtii” de pe Calea Victoriei nr. 120, unde si GDS isi are sediul. Dupa ce la inceputurile anilor ’90, prin bunavointa premierului si presedintelui de atunci, Petre Roman respectiv Ion Iliescu, dar mai ales a ex-ministrului Culturii, Andrei Plesu, a pus mana pe bunurile si conturile fostei Edituri Politice (transformate prin hotarare de guvern in editura Humanitas SRL), patronul Liiceanu nu s-a sfiit sa “intinda mana”. Cu tupeu. Ce daca avea datorii de miliarde? El pretexta ca tipareste “titluri de referenti ale culturii umaniste”, motiv pentru care trebuie sa primeasca scutiri de datorii. In timp ce alte edituri se chinuiau sa supravietuiasca, sa scoata un volum, sa plateasca drepturi de autor, sa-si achite taxele catre furnizori si catre Bugetul statului, firma filozofului scapa de datorii, gratie interventiilor pe langa ministrul Finantelor, Decebal Traian Remes. Pentru ca editura Humanitas sa fie pasuita timp de cinci ani de la plata taxelor si impozitelor, dar mai ales scutita de la penalizarile aferente.
Favoruri de peste 270.000 de dolari
Un control al Curtii de Conturi din primavara anului 2002, realizat la Ministerul Finantelor Publice, privind modul in care s-au facut reesalonarile la plata a datoriilor si scutirea de penalizari, releva faptul ca editura Humanitas SA, patronata de Gabriel Liiceanu si coordonata financiar de directorul economic Ioana Patapievici, sotia lui Horia Roman Patapievici, a beneficiat din plin de generoase reesalonari ale datoriilor catre Bugetul de stat si de scutiri de la plata penalizarilor. Conform raportului intocmit de controlorii Curtii de Conturi, la inceputul lunii februarie 2000, SC Humanitas SA, sub semnatura directorului economic Ioana Patapievici, solicita “acordarea de inlesniri la plata pentru obligatii bugetare, dupa cum urmeaza:
– esalonarea la plata pe o perioada de cinci ani, incepand cu 01.01.2000, a urmatoarelor debite:
– impozitul pe profit: 2.272.939.393 lei;
– impozitul pe salarii: 356.339.303 lei”.
De asemenea, Liiceanu solicita si “SCUTIREA la plata a majorarilor de intarziere aferente debitelor neachitate:
– majorari intarziere impozit profit: 1.884.385.270 lei;
– majorari intarziere impozit salarii: 270.741.509.”
In final, firmei lui Gabriel Liiceanu i s-a permis sa plateasca cu taraita, timp de cinci ani, suma de 3.258.119.741 de lei. Dar inainte de asta, i-au fost sterse penalizarile care se ridicau la suma totala de 2.783.907.422 de lei. La cursul din 2000 al dolarului, de 21.693 de lei pentru un dolar, rezulta ca “vocea societatii civile” a obtinut favoruri financiare care se ridica la peste 270.000 de USD.
Cumetria de la ICR finanteaza GDS
Dupa patru luni de la Festivalul de Traduceri Literare desfasurat la New York in noiembrie 2006, Institutul Cultural Roman (ICR), prin filiala sa din New York, a insarcinat “Revista 22” a Grupului pentru Dialog Social (GDS) pentru editarea si difuzarea unui supliment dedicat evenimentului. Conform ICR, aceasta decizie s-a luat “avand in vedere publicul tinta si profilul publicatiei, precum si numarul de abonamente in afara tarii”.
Aceasta este explicatia oferita de serviciul de presa al Institului Cultural Roman la solicitarea formulata de ziarul ZIUA, privind criteriile in baza carora ICR a decis sa finanteze suplimentul “Plus 22” al “Revistei 22” din 27 februarie 2007, ce poarta pe prima pagina, cu litere de-o schioapa, sloganul: “NU Coruptiei!”. Cum raspunsul privind ratiunea incredintarii acestei oferte direct “Revistei 22” a GDS ne-a intrigat, ne-am interesat si asupra numarului abonamentelor din strainatate: 327. Ce poate insa scapa, la prima vedere, atentiei observatorilor, este o fateta a coruptiei de tip clasic: cumetria. Presedintele ICR, Horia Roman Patapievici, este membru de frunte al GDS. Redactorul-sef al revistei editate de GDS, Armand Gosu, si el membru GDS, activeaza si pe la ICR, ca membru al Comisiei de jurizare pentru Bursele acordate romanilor din jurul granitelor si al Comisiei de Burse pentru cercetatori straini. Gosu, fost corespondent de presa in fosta URSS, unde a urmat si cursuri la Universitatea din Moscova, a facut de altfel parte si din Comisia ICR de trei membri care a jurizat finantarea unor publicatii din Republica Moldova cu circa 100.000 de euro. Printre acestea se afla si revista “tinerilor scriitori” din Republica Moldova, dupa cum este prezentata tiparitura “Contrafort”, aparuta pe o hartie de o calitate exagerata, chiar peste cea a revistelor culturale din Romania. Lasand deoparte ideologia anti-unionista cultivata de redactia cu pricina, consemnam doar ca redactorul-sef al revistei, Vitalie Ciobanu, este si el – ati ghicit! – membru al GDS. (Luciana POP)
Reesalonare pe patru ani si jumatate
Conform Notei nr. 43/581 din 12 iulie 2000, semnata de Iosefina Morosanu, pe atunci secretar de stat in Ministerul Finantelor, firma lui Liiceanu este instiintata ca a fost iertata de datorii. Gratie aprobarii date de ministrul Finantelor, Decebal Traian Remes, care a fost coplesit de argumentele “lipsei de lichiditati”, invocate de Liiceanu.
Din Nota respectiva rezulta clar sumele cu care a fost “iertata” societatea lui Liiceanu: “Referitor la adresa dv. inregistrata la Administratia financiara Sector 1 sub nr. 155190/29.03.2000, prin care ati solicitat acordarea de inlesniri la plata obligatiilor catre Bugetul de stat, datorita lipsei temporare de lichiditati financiare, aspect atestat de conducerea Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a Municipiului Bucuresti, va aducem la cunostinta ca s-a aprobat de catre ministrul Finantelor, prin Nota nr. 431581/2000 urmatoarele:
– scutirea la plata a majorarilor de intarziere, in suma totala de 2.783.907.422 lei, reprezentand majorari de intarzieri aferente impozitului pe profit in suma de 2.674.635.363 lei si majorari de intarzieri aferente impozitului pe salarii, in suma de 109.272.059 lei;
– esalonarea la plata a sumei totale de 3.258.119.741 lei, reprezentand impozit pe profit, in suma de 3.145.467.646 lei si impozit pe salarii in suma de 112.652.095 lei, in 56 rate lunare, incepand cu data de 31.10.2000″.
Dupa cum atesta actele din dosarul intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei, timp de patru ani si jumatate, din 31 octombrie 2000 pana la 31 mai 2005 inclusiv, firma lui Liiceanu a platit lunar 58.100.000 lei.
Impozit pe salarii nevirat
Un aspect extrem de grav care reiese din documentele intocmite de consilierii Curtii de Conturi este acela ca patronul Liiceanu nu a platit nici impozitul pe salariile angajatiilor. Exact ca ultimul patron-smenar din constructii, intelectualul Liiceanu a oprit pe statul de plata impozitul pe salarii pentru angajatii editurii, dar nu i-a virat catre Administratia Financiara. De asemenea, firma lui Liiceanu a avut si profit din multiplele activitati desfasurate, dar patronul ei nu a catadicsit sa vireze impozitul aferent profitului obtinut.
Finantele spun ca au inceput executarea silita
Dar Liiceanu mai are si alte societati comerciale, la care detine importante actiuni si care sunt pline de datorii. Firme care apar in prezent pe lista cu datornicii inregistrati la data de 31.12.2006 a Ministerului Finantelor Publice (MFP). Este vorba de SC Librariile Humanitas Societate Franco – Romana de Difuzare a Cartii SA, unde Liiceanu detine 76,59% din actiuni, care figureaza cu o datorie de 726.808 RON (echivalentul a peste 210.000 de euro). La observatiile de pe lista datornicilor, MFP specifica faptul ca “s-a inceput procedura de executare silita”. O alta societate unde Liiceanu detine actiuni este SC Humanitas Educational SRL, care apare cu o datorie de 76.186 RON (echivalentul a 22.000 de euro). Si pentru aceasta firma, la observatiile MFP se specifica: “s-a inceput procedura de executare silita”. ZIUA s-a interesat la Editura Humanitas despre natura acestor datorii, insa directorul Daniela Papadima (foto) a negat existenta lor, sustinand ca este o veche eroare a functionarilor de la Administratia Financiara care au introdus datele in fisierul afisat pe site-ul ministerului.
Radierea editurii
Cum a ajuns fosta Editura Politica a PCR pe mainile lui Liiceanu este inca un mare mister. Conform Ordinului nr. 82 din 20.02.1990 al Ministerului Culturii de la acea data, Andrei Plesu, s-a infiintat Editura Humanitas, care a preluat imensul patrimoniu al Editurii Politice, cea care si-a incetat din acel moment activitatea. Conform HG nr. 108/14.02.1991 s-a infiintat SC Humanitas SRL, cu sediul in Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1. Imediat, obiectul de activitate “editare de carte” a fost largit cu obiecte de activitate extrem de ciudate pentru o editura: operatiuni de import-export, cooperare internationala incluzand operatiuni specifice de switch, lohn, tranzactii financiare internationale si operatiuni de comert international cu bunuri si servicii. In 1994, SC Humanitas SRL a fost radiata de la Registrul Comertului, disparand din peisajul comercial. In locul ei, in baza unei hotarari judecatoresti, a aparut SC Humanitas SA (societate pe actiuni). Nu se stie cum, super-editura a trecut din mainile administratorului Liiceanu, in proprietatea acestuia, el devenind actionarul majoritar prin manevre numai de el stiute.
Autori: Marian Ghiteanu si Razvan Savaliuc
Sursa: ZiuaOnline