Site icon gandeste.org

Plimbarea cu porcul

Porcul FMI ne poartă el pe noi în lesă, şi nu invers. Nouă ne place în această poziţie perversă, legaţi şi încălecaţi de porc.
Prin ziarele mondene dai mereu peste doamne apucate sau cetăţeni excentrici cu diverse animale ciudate de companie, de la şopârle şi şerpi până la căţeluşi estropiaţi. Într-un avion, la clasa I, un domn serios purta după el o cutie roz în care avea o pisică cheală cu ochi bulbucaţi. Noi ne plimbăm mândri cu porcul. Culmea e însă că porcul FMI ne poartă el pe noi în lesă, şi nu invers. Nouă ne place în această poziţie perversă, legaţi şi încălecaţi de porc.
Porcul nostru îşi dă şi cu părerea. Se arată dezamăgit de măsurile de austeritate pe care el ni le-a impus, ne arată lumii cât suntem de proşti, neajutoraţi şi masochişti. În ultimele zile a devenit metaforic. Compară economia României cu un vas mare şi răsturnat care ar trebui să devină o ambarcaţiune mică şi ultrarapidă. Idioţenia asta face carieră pe ecranele televizoarelor. Şi totuşi, noi ne milogim că vrem în continuare. Motivul e simplu. În minţile politice de la Bucureşti s-a înstăpânit ideea că acordul „preventiv” cu FMI e punguţa cu doi bani pentru mita electorală dată la momentul potrivit. Aşa se câştigă alegerile.

Poporul e mult şi prost. Îl păcălim şi mai furăm o tură! Porcul ştie că niciodată nu el va fi de vină. Animalele lui de companie sunt proştii satului. Aceştia, la rândul lor, ştiu că în democraţie nu se ia capul pentru vina politică. Poate fi invocată oricând conjunctura internaţională, lăcomia capitaliştilor, economia de piaţă sau Opoziţia. Chiar dacă vina politică se învecinează cu cea penală, aruncatul batistei pe ţambal, arătatul cu degetul către alţii sau bătaia cu pumnii în piept te salvează întotdeauna.

Din păcate pentru noi, gluma s-a terminat! Nu mai e vorba de vină politică sau penală. Ele au de-a face cu destinele individuale ale unora sau altora. Este deja vorba despre o vină istorică, despre a distruge ţara şi a o depopula. Într-o astfel de situaţie de vină sunt şi cei care nu fac nimic. Păcătuiesc prin laşitatea de a nu lua decizii nici măcar atunci când pot să o facă.

Un bătrânel simpatic şi sfătos, într-un interviu de zilele trecute, ne spunea cum Banca Naţională veghează atent leul pentru care nu trebuie să ne facem griji până la transformarea lui miraculoasă şi salvatoare în euro. Între timp, creşterea vine din exporturi şi din investiţii. Consumul intern nu contează, nu ni-l putem permite. Mai cinic de atât nu era nici celebrul „Arbeit Macht Frei” (munca eliberează) aşezat deasupra intrării din lagărele de exterminare.

Mi-a plăcut un titlu ­dintr-un ziar financiar de ieri: „După doi ani de acord, FMI vede România ca pe un pacient stabilizat, fără semne vitale”. Simplu spus, suntem morţi. Nu facem nimic, totul vine de la sine. Din păcate, şi această instituţie cuprinsă de somnolenţă a rămas la teoriile economice de acum câteva decenii.

Lumea e alta după criză. Ar trebui să tragem concluziile dintr-o întâmplare petrecută zilele acestea sub ochii noştri: listarea Fondului Proprietatea. În prima zi, în vârtejul specific unui astfel de eveniment, nu a reuşit să spargă un prag aşezat cam la 60% din valoarea activului net. În a doua şi a treia zi a început să scadă uşor, atât preţul, cât şi lichiditatea. Balonul s-a spart. Datorită percepţiei asupra politicilor bezmetice şi hotărârilor arbitrare ale Guvernului, piaţa nu a apreciat decât la 25% din valoarea activului net întreprinderilor nelistate, deţinute minoritar de fond şi majoritar de stat. Despăgubiţii, teoretic, au fost de fapt păgubiţi, iar piaţa a trecut indiferentă pe lângă ceea ce ar fi putut fi o oportunitate. E un exemplu. Se pot da altele, cu sutele. Îngheţarea creditului privat, încasările la buget care nu au crescut după ridicarea TVA, nebunia salariilor bugetare şi a pensiilor, faptul că 40% din forţa de muncă nu lucrează, nu poate fi găsită în statistici, sunt doar alte câteva. De aceea suntem în coada ţărilor europene. Percepţia e mai importantă decât realitatea. Noi suntem văzuţi ca fiind aceia pe care îi trage porcul după el.

Autor: Dinu Patriciu

Sursa: adevarul.ro

Exit mobile version