Fiindcă m-am saturat și eu să fiu săptămânal făcut (stând la Cluj, și neștiind cum arată o rublă) „troll rusesc„ de niște deontoloage din Onești care stau la Washington și probabil știu exact cum arată un dolar, sau chiar mai mulți dolari, azi o să lucrăm exclusiv cu materialul clientului: vom presupune că România e terenul de vânătoare preferat de toți KGB-iștii lumii, în cărdășie cu toți agenții hortiști conspirând omorârea neamului dacic prin înfometare, dat fiind slăbiciunile aprovizionării la neamul respectiv, care se alimentează preponderent cu mititei de pe parcarea unui Kaufland din secuime.
Vom prelua chiar și ideologia clientului: neo-liberalism, cu stat minimal dar performant, instituții necorupte care-și privatizează și mama la primele semne de nerentabilitate.
No, hai să vedem: de când e Putin la putere la „Mama Răsia„ (cum spun pavlovian roboțeii de la ÎLD, care par a avea cu toții niște mother issues…)? Sau Orbán la Budapesta? În ce an suntem noi acum? Vă las să calculați.
Ei bine, acum am o veste proastă, dragii mei euro-daco-geți: în acei (cel puțin) șapte ani de asalt putino-hortist sălbatic asupra standurilor de mici de pe plaiuri, voi, fiind țara cea mai săracă din UE, ați plătit, din impozitele voastre cică supradimensionate, cele mai scumpe și grase servicii „secrete„ din Europa. Practic, contribuabilul român e un șomer din mahalaua ineptă care stă la bloc fără gaz, curentul fiind tăiat de mult, dar cu un Porsche nou-nouț, cu toate opțiunile și CASCO, parcat între tomberoanele din curte. Porsche-ul e de marcă SRI, SIE, și încă vreo opt sau zece branduri de „securitate„ (că la ei deja e ca la LGBTQ+, vorba aia: numele lor este legiune).
În Polonia, țară cu o populație de două ori mai importantă și un PIB și mai mare, cu servicii tot supradimensionate, dar – evident – mai ieftine decât Porsche-ul securist de la Port-Bucharest, în aceeași perioadă, au arestat un (1) jurnalist acuzat de spionaj pentru Rusia (deși eu am mari îndoieli în această privință – dar hai să rămânem cu materialul clientului). Voi ați auzit de vreun spion rus arestat în România? Sau măcar un agitator hortist prins in flagranti în instructajul vânzătoarelor de mici de la Odorhei, ștergând din memoria lor iredentă, cu tehnologie rusească, elementele strămoșești de gramatică dacică? Eu nu.
Vă propun, deci să lăsăm teoriile conspirației, nu cu toate neverosimile, dar oricum dincolo de orice posibilitate de verificare pe termen scurt: că SIE ține cu Mossad-ul, că SRI e împărțit între Berlin și CIA, și tot restul basmelor pentru James Bondescu de pe Facebook. Două lucruri, în schimb, sunt sigure:
- acei 30 spre 40 de mii de s(in)ecuriști nu sunt plătiți nici de Berlin, nici de Washington, nici de Tel Aviv, nici de Moscova, ci de voi, daci liberi să-și achite taxele; și
- îi plătiți (insist: mai scump decât orice alt contribuabil din Europa) pentru cel mai intensiv frecat de mentă din istoria „securității„.
Păi nu mai bine vă înțelegeți cu Mossad-ul să vă dea niște echipe în leasing? Privatizând și sub-contractând în străinătate producția vaccinurilor pe care le administrați la proprii voștri copii, cred că ați dovedit clar că nu suferiți de fobia riscului. Mossad-ul e cel mai profesionist serviciu de informații din lume, cu mult peste cele licuricești, și are mulți vorbitori – de multe ori chiar nativi – de română pe stat de plată. Chiar credeți că v-ar gestiona mai rău „provocările de securitate„ (cum se spune în cea mai corectă romgleză la seminarele universitare care parcă constituie de mult singura activitate de teren a celor 30 spre 40 de mii de vaci sacrate ale Statului de drepți)?
Să ajung măcar eu după gratii! Că situația asta cu 30 de mii de securiști și zero spion închis devine penibilă, fraților! Sau ce așteptați? Să răgușească Corina Rebegea? Să nu mai prindă burse nici de la Don Lothrop? Să fie silită să-și găsească mijloace de trai (în) Onești? Bă, voi chiar nu aveți nicio solidaritate cu diaspora pe timp de criză? Ce ar fi, de pildă, să se găsească, în sfârșit, ceva ruble la mine (că și eu de o vreme le tot caut)? Doar să se găsească, eu pe urmă recunosc orice, dau cu subsemnatul, scriu și eu un roman, două, la Casa Scriitorilor cu frecvență din cadrul MJ, și rămân cu 50% din sumă (știu: un Cocoș, o Udrea ar fi negociat mai aspru, dar ce să-mi fac, dacă n-am cele șapte clase din Pleșcoi?). No, ce spuneți, avem un deal?
Autor: Modeste Schwartz