„Fiecare război a fost rezultatul minciunilor mass-media” spune Julian Assange… Adevărul poate deveni periculos în anumite situații pentru că unele informații pot cauza suferință, conflict sau consecințe neplăcute atunci când sunt dezvăluite. De asemenea, oamenii pot reacționa diferit la adevăr și pot avea dificultăți în a accepta anumite realități. Suntem obligați prin lege să abordăm adevărul cu grijă și să luăm în considerare contextul și consecințele posibile ale comunicării acestuia. Cel mai bun exemplu a fost al marelui jurnalist australian Julian Assange. În istorie sunt numeroase exemple în care adevărul a fost perceput ca fiind periculos sau a provocat consecințe negative, deoarece a dezvăluit informații sensibile sau a contestat autoritatea existentă. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al lui Galileo Galilei, care a susținut teoria că Pământul se rotește în jurul Soarelui, contrazicând astfel dogmele bisericii. Această confruntare cu adevărul științific a condus la procesul in care a fost condamnat de Inchiziție și obligat să renunțe la convingerile sale. De asemenea, putem aminti cazuri ca cel al whistleblower-ului Edward Snowden, care a dezvăluit informații despre programul de supraveghere în masă efectuat de Agenția Națională de Securitate a SUA, ceea ce a provocat o dezbatere intensă privind drepturile la intimitate și securitate. Aceste exemple ilustrează modul în care adevărul poate fi perceput ca fiind periculos și poate provoca conflicte sau consecințe neașteptate pe termen scurt, dar care pot deschide uși spre schimbări pozitive pe termen lung.
Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a fost implicat în publicarea de documente secrete și informații sensibile cu privire la guverne, corporații și alte entități, provocând critici și controverse extinse. Unii susțin că acțiunile sale au afectat securitatea națională, confidențialitatea informațiilor și au pus în pericol viețile unor persoane implicate. Assange a fost acuzat de multiple infracțiuni legate de divulgarea de informații clasificate și violarea securității cibernetice. Prin urmare, unii consideră că Julian Assange a greșit prin faptul că a publicat informații sensibile fără filtrare, punând în pericol securitatea și confidențialitatea unor date. Cu toate acestea, alții îl consideră un activist pentru transparență și libertatea presei, susținând că publicarea acestor informații a adus la lumină abuzuri și corupție la nivel guvernamental și corporatist.
Decizia unei persoane de a-l considera pe Julian Assange vinovat sau erou depinde adesea de perspectiva, valorile personale și interpretarea contextului în care au avut loc acțiunile sale. Chiar dacă valoarea personală a adevărului este importantă pentru multe persoane, este important de recunoscut că perspectivele și interpretările diferite pot juca un rol semnificativ în modul în care oamenii percep adevărul și acțiunile asociate cu el. Aspectele precum contextul, experiențele anterioare, cunoștințele și valorile diferite pot face ca aceeași informație să fie interpretată și evaluată în moduri variate. Deci, atunci când spunem că ceva ,,depinde”, ne referim la aceste variabile și influențele multiple care pot juca un rol în modul în care cineva percepe și interpretează adevărul. De exemplu, unele persoane ar putea considera că adevărul absolut este esențial, în timp ce altele pot pune mai mult accent pe alte valori sau considerațiuni în luarea deciziilor. Având în vedere că suntem ființe umane cu idei, experiențe și percepții unice, este firesc să recunoaștem că reacțiile noastre față de adevăr și interpretările lui pot varia în funcție de o serie de factori individuali și contextual. De aceea, frecvent spunem „depinde” atunci când discutăm despre adevăr și valori personale. Viitorul candidat independent pentru Casa Albă, Robert F. Kennedy Jr. vorbește despre acest mare eveniment: „Julian Assange a încheiat un acord de pledoarie și va fi liber! Sunt nespus de bucuros. Este un erou de generație. Vestea proastă este că a trebuit să pledeze vinovat de conspirație pentru a obține și dezvălui informații despre apărarea națională. Ceea ce înseamnă că statul de securitate al SUA a reușit să incrimineze jurnalismul și să-și extindă jurisdicția la nivel global către non-cetățeni. Julian a trebuit să facă asta. Are probleme cu inima și ar fi murit în închisoare. Dar statul de securitate a impus un precedent înfiorător pentru libertatea presei”. neva îmi scria pe internet (cineva pe care nu-l cunosc, dar spune bine): „În 21 iunie, pe blat și cu ordin de zi pe unitate de presă să se preia neutru informația: Luminița Odobescu a semnat cu SUA un memorandum care practic pune botniță presei și cetățenilor nu numai pe subiecte precum conflictul Rusia-Ucraina, ci pe tot, inclusiv pe guvernare. Memorandumul se numește „Cadrul de contracarare a manipulării informațiilor de stat străine” și vizează: strategii și politici naționale, structurile și instituțiile de guvernanță, capacitatea umană și tehnică, societatea civilă, mass-media independentă și mediul academic, angajamentul multilateral. Practic, România se angajează să ia toate măsurile astfel încât la cetățeni să ajungă doar informațiile oficiale pe care le livrează americanii. Deși nu se precizează explicit, unul dintre instrumente va fi cu certitudine modificarea legislației, probabil în cursul anului următor, astfel încât pe viitor, dacă vreunul dintre noi vorbește împotriva narativului oficial, să fie într-o formă sau alta sancționat și adus la tăcere. E bine. E foarte bine, Marcel și Nicu a dat o lovitură puternică libertății presei…
Iar libertatea se scurge deja, din acest motiv eu o să trec pe fabulă: Un dalmațian cu stare/ tot striga în gura mare: vedeți, astăzi pete nu mai am/ prin decret le-am curățat./ Singura mea pată astăzi este/ am stăpân dar nu poveste.
Autor: Petru Jipa