Am crezut naivi că România are o Constituţie după care se conduce. Aflăm că există o mulţime de Protocoale secrete după care instituţii de forţă se ghidează. Despre aceste protocoale cetăţenii habar nu au iar ele le pot schimba dramatic viaţa fără ca ei să participe la acest proces. Ce rost mai au alegerile într-un stat condus după Protocoale secrete? Ce rol mai are Constituţia?
Am crezut că trăim într-o economie liberă despre care ni s-a spus că e raiul pe pămînt. Şi aflăm că sînt o mulţime de contracte secretizate cu dedicaţie pe sume halucinante care nici măcar nu au o finalitate: cazul Bechtel e prea cunoscut.
Am crezut că vom fi trataţi economic cît de cît egal, după aceleaşi reguli, ca să aflăm că unele “bresle” sînt mai egale decît altele, avînd sistem de impozitare minim sau chiar scutiţi iar “investitorul strategic” poate primi nu doar privilegii şi scutiri fiscale ci şi pachete de legi preferenţiale (vezi Noul cod al muncii). De pensii speciale si sistem de salarizare să nu mai vorbim.
Ce ne spune asta? Că avem un stat care-şi deserveşte o mică “elită” locală şi globală din plin şi un număr imens, tot mai mare de cetăţeni abandonaţi pentru care statul aproape că nu mai există. Sau există în forma lui represiv-administrativ-fiscală: care ia şi nu dă, ia de la toţi şi dispribuie către “mica elită”.
Sîntem deja condamnaţi la o neoiobăgie bine aşezată pe caste şi condusă după Protocoale secretizate în interesul “nostru”, fireşte. Aici luptătorii anticorupţie au tăcut asurzitor pentru că bătălia e simplă: bătălia pentru clasa, pardon, casta superioară.
Pentru cine mai există statul Român? Pentru ce mai avem o Constituţie?
Şi am mai aflat că în comunism cu Securitatea se “colabora” (rău) iar în capitalism se “cooperează” (bine).
“Ce e rău şi ce e bine. Tu te-ntreabă şi socoate”
Autor: Vasile Ernu
Sursa: Vasile Ernu