Este foarte interesant faptul că acel segment al statului geometric român care se ocupă de implementarea și aplicarea „formulei dovleac” crede că mai poate reșapa încă o dată exact acest notoriu produs SRI, fost ministru, fost si prezent om de afaceri, interfata repatrierii diasporei etc etc. de data aceasta pentru a se lipi de administrația Trump, și pentru a rectifica erorile și recupera dezavantajul în care acest segment s-a pus în raport cu evoluțiile din Statele Unite.
În primul rând, să notăm că o administratie Trump nu este nici pe departe atât de certa așa cum pare în acest moment. De acum până la alegeri se mai pot întâmpla foarte multe, inclusiv accidente, iar alegerile și fenomenul strict electoral au căpătat în ultima vreme in lume elemente de incertitudine care fac ca ideea că o administrație Trump este inevitabilă să fie mai degrabă o ipoteză îndrăzneață decât o certitudine.
Acestea fiind spuse, să notăm însă că strategia de a gândi plasarea acestui factotum în siajul fostului ambasador SUA in Romania al administrației Trump, ca modalitate de reasigurare a unei linii de infiltrare și influență este nu doar iresponsabilă ci profund nefasta pentru interesele nationale ale Romaniei.
În primul rând, rețeaua cucurbitaceelor a fost printre cele mai agresive prezențe publice și mediatice care au distorsionat percepția în România cu privire la evoluțiile din Statele Unite și implicațiile lor geopolitice. A considera că poți să separi bostanul de vrej si de performanța publică a intretinuților săi din rețea, de campaniile pe care le-au alimentat in ultimii ani, este imposibil, chiar dacă personajul a avut capacitatea de a se reinventa repetat de-a lungul anilor.
Oricât de mult au încercat și vor încerca să șteargă dovezile a ceea ce au făcut în acești ani, în acest moment operațiunea cucurbitaceelor este atât de bine documentată si notorie încât orice discuție în acest sens este inutilă.
Lăsând însă la o parte acest aspect care este până la urmă secundar, însăși ideea de a mai lua o dată și a reinventa un produs (un construct) care este folosit timp de 30 de ani în politica românească la interfața dintre mișcările politice, ideologice și servicii, pentru a-i mai da încă o misiune, după ce acest produs a fost compromis de nenumărate ori în ultimii ani, in moduri in care putine constructe ale serviciilor au fost expuse, este foarte, sa spunem… indrazneată.
Vorbim despre cineva care a fost dat afară împreună cu toată rețeaua sa de către Corneliu Coposu însuși din Partidul Național Țărănesc pentru infestarea acestuia. Iar cei care știu istoria știu că domnul Coposu a fost radical, desființând întreaga secțiune de tineret pentru a elimina cucurbitaceele, atat de clara idee a avut cu privire la ce reprezinta personajul.
Ceea ce a urmat după aceea, și anume infestarea repetată si cronică a dreptei politice și intelectuale românești și prezența constanta a umbrei acestui personaj și a rețelei sale în toate circumstanțele unde a avut loc o criză, o subminare sau o bulversare a încercărilor de coagulare a unei drepte românești – politice sau intelectuale – nu este o speculație, ci este un fapt.
O simplă verificare poate arăta că, chiar și acum, după colapsul operațiunii de mare succes initial, coagulata pe o platforma devenita intre timp notorie in lumea romaneasca ca standard al abjectiei sub acoperire, oamenii acestei grupari continuă să asigure si gestioneze din spate, în rețelele sociale, prezența unor conturi în numele unor mari figuri intelectuale publice române de dreapta.
Tipul de prezență publică, mediatică și pe social media, al agențiilor acestei familii, cu toată toxicitatea patologică și tipul de discurs de o dezaxare care nu a fost atins nici măcar de Corneliu Vadim Tudor sau România Mare în publicistica românească, sunt iarăși fapte reale.
In sfarsit, prezența la interfața cu serviciile, politica și mediul de afaceri, inclusiv cel al combinațiilor foarte dubioase, sub semnul intrebarilor legale, a acestor personaje, este iarăși un fapt notoriu.
Așadar în acest moment este usor determinabil de catre oricine -roman, american etc- ce reprezintă acest „construct” sau „produs” devenit între timp un brand al problemelor structurale ale sistemului românesc și a patologiilor de la interfața dintre servicii, lumea politică, lumea de afaceri și lumea mass-media și intelectuală.
A mai lua încă o dată acest personaj și fauna înconjurătoare din rețeaua și “familia” extinsă a acestuia, cu tot bagajul și cu toate consecințele și scadențele viitoare, a-l da la curățat și a miza că în relația cu Statele Unite se poate construi, cu ajutorul infiltrării taberei lui Trump prin aceste personaje, o linie de comunicare și coordonare cu Washingtonul viitor, este una dintre cele mai ciudate idei pe care elemente ale statului geometric român le-ar putea avea cu privire la politica externă a României în perioada ce urmează.
Operațiunea de infiltrare actuală a fostului ambasador al SUA a avut poate sens pentru adversari, în ultimii 4 ani de zile, în sensul discreditării acestuia prin asocierea sa cu ceva eminamente compromitator si penibil: cucurbitaceele. Exact din motivele de mai sus, nimeni nu a protestat din partea americană data acum de administratia Biden la asocierea publică in ochii romanilor si nu numai a fostului ambasador cu dubiosul personaj și fauna din jurul acestuia. Nici pe partea română nu a avut nimeni de ce să se plângă.
Ideea însă este că acum e altceva. Indiferent de rezultatul alegerilor din noiembrie, urmează o perioadă foarte tulbure în ceea ce privește atât evoluțiile regionale, cât și relațiile româno-americane. Indiferent de cine va castiga in SUA, urmeaza decizii majore cu relevanta imensa pentru Romania.
Răul făcut deja în contextul intern românesc în ultimii 30 de ani, prin folosirea unor produse de tip cucurbitacee pentru a infiltra, monitoriza, distorsiona, controla sau submina mișcările politice și ideologice de centru-dreapta din România, este o realitate pe care nu o mai putem repara. A continua asta pe linie externa este impardonabil.
Lucrurile ar trebui să se oprească aici. Ajunge răul ireparabil făcut până acum. Ar trebui trasa o linie cât se poate de dreaptă, de clară și de fermă.
A menține în continuare în peisaj o prezență atât de compromisă și care s-a ilustrat la vedere în moduri care o fac neasanabilă si nereșapabilă, este un act nu doar de iresponsabilitate, ci unul de subminare nemijlocita a intereselor naționale ale României și ale partenerilor strategici.
Autor: Paul Dragos Aligica