Problema centrală a momentului este așadar chestiunea DIALOGULUI, a dezbaterii. Avem pe de o parte încercarea de a crea punți prin dialog și dezbatere versus, pe de altă parte, refuzul dialogului: închiderea și blocarea în propaganda si îndoctrinare în spatele unor ideologii, retorici și linii de propagandă.
Așadar, problema dialogului și mai precis a DIALOGULUI SOCIAL, public, este cea adusă în prim-planul evenimentelor curente. Și, odată formulată problema astfel, realizăm brusc o chestiune extrem de interesantă:
Absența totală din peisajul nu doar al acestui moment, dar al întregii perioade pe care am străbătut-o, a unei instituții sau organizații care a avut timp de ani de zile și de decenii pretenția de a fi forumul, reperul și corectorul intelectual și moral al dialogului social din România: Grupul de Dialog Social (GDS).
Mai mult, pe măsură ce te gândești, realizezi că această organizație sau, mai precis, o parte a membrilor săi, foști și prezenți, au o mare responsabilitate pentru degradarea climatului public, mediatic și intelectual din România.
UNDE SUNT ȘI UNDE AU FOST CÂND ERA NEVOIE SĂ PROMOVEZE EXACT CEEA CE PRETIND CĂ E MENIREA ORGANIZAȚIEI LOR: DIALOGUL SOCIAL? Ei trebuiau sa facă in Romania o formă de echivalent a ceea ce făcea Charlie Kirk: să incurajeze dialogul si dezbaterea intre pozitii si teme divergente.
În fapt, această degradare și explozie de ură, rinocerită și trogloditism intelectual pe care le vedem azi probabil nu ar fi fost posibile (sau ar fi avut un impact mai mic) dacă această entitate ar fi încercat să facă măcar atât: să aibă o influență asupra membrilor ei sau asupra celor din siajul “lumii lor” – intelectuali, profesori universitari și jurnaliști români care, de ani de zile acum, sunt intre principalii propagatori ai discursului propagandistic al urii și principalii vectori ai toxicizării climatului de opinie în România.
Fapt: ura, rinocerita și trogloditismul intelectual sunt practicate de intelectualii publici români, profesori universitari și jurnaliștii agreați ai „lumii bune și frumoase”, sub aplauze reciproce.
O singură dată NU am auzit o voce care să se ridice de acolo împotriva stigmatizărilor, demascărilor, calomniilor, amenințărilor, grobianismului, măsluirilor, delirului conspiraționist și al dezinformării grotești practicate de membrii marcanți ai “lumii bune și frecventabile”, pe care o asociam cu sferele de influență ale GDS, Revista 22 sau Dilema.
Nimic care să tempereze retorica scapată de sub control a intelectualitatii publice si juralistilor afini. Din contră.
Intre cele mai virulente, antiștiințifice, anticonstituționale, inumane și dezaxate ideologic și propagandistic mostre de poziții și texte din timpul pandemiei au fost produse de membri de frunte ai GDS.
În mod similar, marele delir propagandistic și vânătoarea de vrăjitoare diversionistă manufacturate de statul paralel român sub pretextul războiului din Ucraina nu doar că au fost susținute și validate de către aceste cercuri și rețele ale „lumii bune”, dar au fost duse la un nivel suplimentar de agresivitate, toxicitate și iraționalitate, cu încurajarea și participarea lor.
Transformarea României din democrație în regim hibrid a avut loc în aplauzele și satisfacția acestor cercuri.
În sfârșit, toate atacurile la adresa libertății de expresie și a dialogului și dezbaterii publice, toate abuzurile și toate excesele inimaginabile la adresa informării corecte a cetatenilor, toate malversațiunile aparatului de cenzură dezvoltat între statul paralel și platformele tehnologice, toată încrengătura de ONG-uri antiliberale și antidemocratice care parazitează sfera publică românească și deturnează și subminează dialogul social, au avut loc și se desfășoară fără cea mai mică reacție a GDS.
Și atunci, despre ce vorbim aici?
Adevărul trist: nimeni nu mai are așteptări de la GDS. Este incredibil, dar iată: lumea nici măcar nu mai conștientizează existența GDS sau rolul său social: Dialogul Social. E un fapt.
România are nevoie vitală de dialog autentic, de dezbatere bazată pe principii, rațiune și evidență. Dar clasa intelectuală publică și organizațiile sale au abandonat această misiune. Rezultatul se vede azi, cu o claritate dureroasă.
Autor: Paul Dragos Aligica