Una dintre marile descoperiri ale secolului 20, de o importanță practică imensă dar puțin cunoscută și înțeleasă în implicațiile sale, este legată de fenomenul conformismului. Experimentele legate de conformism au fost realizate pentru a înțelege cum și de ce oamenii adoptă comportamente sau opinii similare cu ale grupului chiar daca aceste opinii sunt flagrant neadevarate sau sfideaza perceptia si realitatea empirica.
Un exemplu mereu utilizat pentru a ilustra este experimentul realizat de Solomon Asch în anii 1950, dar evoluția cercetărilor de atunci a adus continuu elemente noi în înțelegerea fenomenului.
În cadrul acestor experimente, participanții erau rugați să răspundă la întrebări evidente, dar erau puși într-un grup unde ceilalți membri (confederații experimentatorului) dădeau răspunsuri greșite în mod intenționat. Rezultatele sunt bulversante:
(a) Aproape 75% dintre participanții la experimentele de conformism au fost de acord cu restul grupului cel puțin o dată, cedând presiunii de a se conforma unor neadevăruri evidente. (b) După combinarea rezultatelor, s-a constatat că participanții tind să se conformeze răspunsului incorect in proportie de aproximativ 30%.
Vorbind la un nivel foarte general, în acest moment există înțelegerea tacită că, grosso modo, avem următoarea situație. Oamenii pot fi împărțiți în trei categorii în funcție de tendința lor de a se conforma in varii circumstante de presiune conformista:
1. Cei care se conformează foarte ușor: Aproximativ 30%. Aceștia sunt cei care adoptă rapid opiniile sau comportamentele grupului, chiar dacă sunt conștienți că răspunsurile sunt incorecte sau că opiniile nu sunt aliniate cu ale lor.
2. Cei care rezistă conformismului: Aceștia sunt cei care își mențin propriile opinii și comportamente, chiar și în fața presiunii de grup. Ei tind să fie independenți și să nu se lase influențați de majoritate. Aproximativ 30% din cazuri.
3. Cei în spațiul intermediar: Aproximativ 30%. Aceștia sunt cei care pot oscila între conformare și rezistență, în funcție de context, de nivelul presiunii de grup și de importanța subiectului. Ei nu se conformează întotdeauna, dar nici nu rezistă ferm în toate situațiile.
Așadar, în orice campanie de propagandă, bătălia este pentru înclinarea celor 30% de la mijloc fie în direcția gândirii critice, fie în direcția conformării la linia de propagandă sau de presiune socială conformistă. Implicațiile sunt evidente.
(Repet: cele de mai sus sunt o aproximare, o imagine generală schitata pentru scopurile unei discuții ad hoc pe FB.)
O A DOUA MARE DESCOPERIRE a studiilor despre conformism este că acești 30% de oameni care se conformează foarte ușor pot fi utilizați eficient în scopuri de propagandă și marketing. Ca pot fi operaționalizați și puși la treabă.
Datorită tendinței lor de a accepta și adopta rapid opiniile și comportamentele grupului, aceștia devin ținte ideale pentru campaniile de influență. Atunci când un mesaj este susținut de o majoritate aparentă, aceste persoane sunt mai susceptibile să îl accepte fără o analiză critică.
Această predispoziție poate fi exploatată de agențiile de marketing și de entitățile politice sau entitati minoritare organizate pentru a răspândi anumite idei, produse sau ideologii, influențând astfel comportamentul de consum sau opiniile politice ale unei populații mai largi, majoritare.
Astfel putem ajungem prin cascada, la legea numerelor mari, de peste 50% pornind de la un, sa zicem, 3%, via 30%.
O A TREIA DESCOPERIRE este că rețelele sociale și noile tehnologii de comunicare au creat mediul perfect pentru a transforma acești 30% de conformiști în cel mai puternic instrument de propagandă și manipulare din istorie.
Platformele digitale și algoritmii social media au creat un ecosistem în care manipularea informațiilor și propagarea indoctrinarii memetice sunt mai eficiente și mai răspândite decât oricând, cu impact semnificativ asupra opiniei publice și comportamentului social.
O A PATRA DESCOPERIRE este că nucleul conformist poate fi folosit nu doar pentru simpla difuzare a unor meme și elemente de propagandă, dar și pentru a neutraliza și menține în defensivă cealaltă treime, nonconformistă.
Conformiștii pot fi mobilizați pentru a crea o presiune socială atât de puternică încât cei care rezistă conformismului par izolați și marginalizați, deși numeric vorbind sunt cam tot atâția ca și conformiștii. În acest fel, nu doar că se amplifică mesajele dorite, dar se și subminează activ opoziția, consolidând astfel eficacitatea campaniilor de propagandă și manipulare mass media.
Toate cele de mai sus sunt, evident, un prim pas în a înțelege mai bine noua realitate și noile dinamici actuale.
PS:
Un COROLAR al celor de mai sus este că NU există o simetrie între cei 30% conformiști și cei 30% nonconformiști. Sunt structuri și sisteme sociale, psihologice și moduri de operare total diferite.
Adevărul NU “este la mijloc” între gândire critică și conformism, adevărul nu este o medie moderată între manipulare și recunoașterea evidenței și realității, între argument logic și bazat empiric pe de o parte și retorică, sofism și propagandă, pe de alta. În acest sens, ideea confortabilă că toți greșesc, “și extremiștii ăia și ceilalți”, ideea comoda si autogratifiantă a unei căi “de mijloc” sau “de centru” în care ne întâlnim cu toții spre binele public, e o naivitate.
Mai grav, este de cele mai multe ori o manevră care țintește sub acoperire spre cei 30% de la mijloc care se duc intr-o directie sau alta, în funcție de câmpul de forțe de la cele două extreme.
Echilibrul, moderația și modus vivendi reale și legitime într-un sistem de guvernare arată altfel și se obțin altfel… Libertatea si democratia sunt cu totul altceva decat lozincile si memele sub care lucreaza azi conformismul instrumentalizat politic in retelele sociale si mass media.
Autor: Paul Dragos Aligica
