Relativ la regimul de propagandă și alarmism: Faptele, datele empirice contează. Poate că nu îți dau răspunsurile, dar te ajută să îți pui întrebările corecte. Să dăm un exemplu:
Una din temele de îngrijorare alarmistă în România – prelucrată propagandistic până la desensibilizarea și satietatea publicului și apoi folosită, așa cum s-a văzut, ca pretext pentru decizii politice chestionabile- a fost și continuă să fie legată de problema securității naționale.
Ori din acest punct de vedere, oricât de periculoasă ar fi Rusia, adevăratul pericol cu privire la securitatea națională pare că vine totuși tocmai din slăbiciunea și evoluțiile din interiorul Occidentului, nu din ambițiile sau capabilitățile ruse.
Iată o ipoteză în care nu isteriile și gesturile formale și dramatice pe FB ajută, ci gândirea cu privire la date și ce ne spun aceste date. Să explicăm:
ÎNTÂI SĂ NE UITĂM LA DIFERENȚA DE RESURSE ȘI CAPABILITĂȚI ÎNTRE RUSIA ȘI NATO:
1. În anul 2024, NATO a alocat aproximativ 1.190 de miliarde de dolari pentru apărare, în timp ce Rusia a cheltuit doar 127 de miliarde de dolari, ceea ce arată o diferență de aproape zece ori în favoarea NATO.
2. Investițiile totale ale NATO în cercetare și dezvoltare militară – care sunt cheia viitorului apărării și securității – depășesc 100 de miliarde de dolari anual, comparativ cu aproximativ 10 miliarde de dolari pentru Rusia.
3. În 2024, NATO, ca alianță, are un PIB combinat aproximat între 45 și 50 trilioane de dolari. În același an, PIB-ul Rusiei este estimat la aproximativ 2,7 trilioane de dolari. NATO are un PIB de aproximativ 15 ori mai mare decât cel al Rusiei, o diferență masivă în capacitatea de a finanța apărarea și alte inițiative.
Așadar, dacă astfel stau lucrurile, întrebarea este cum ar putea să fie un spațiu NATO pus în pericol de către Rusia atât timp cât NATO este capabil să își impună politica de preîntâmpinare și contraraspuns cu asemenea discrepantă de capabilități? Cum e posibil ca acum Rusia să îi joace pe occidentali cum îi joacă?
Este legitim, nu să ne întrebăm asta, având datele în față. Orice om normal își pune întrebări înainte de a avea răspunsuri… Cum se face că Rusia, care, așa cum știm de la propagandă, “mai are trei zile și termină muniția și alimentele, după care ne atacă”, reprezintă un asemenea pericol?!
Nu înseamnă că nu e un pericol. Dar faptele, datele empirice ne cer să gândim despre situație, ridică semne de întrebare, nu să ne isterizăm pe pilot automat. Ne cer să înțelegem pornind de la realitate, nu să manufacturăm bruiaje propagandistice care ascund semnalul în zgomot.
UN POSIBIL RĂSPUNS…
…Ar fi ca riscurile vin pe termen lung si real din slăbiciunea societăților, culturilor și trendurilor instituționale și sociale occidentale. Acolo este marea problemă și de asta ar trebui să ne fie frică pentru viitor.
Un Occident confuz, demobilizat, în care noile generații nu mai știu cine sunt, ce vor și de ce ar trebui să se manifeste solidari în apărarea democrației și liberalismului, cu lideri confuzi și lipsiți de anvergură, devine cea mai mare amenințare la adresa securității unui stat precum România.
Indiferent cât de belicoasă ar fi Rusia sau orice altă putere, atât timp cât știe că are în față niște societăți care sunt hotărâte să lupte pentru democrație și pentru identitatea lor culturală, politică și națională, și atât timp cât discrepanțele de putere economică și capabilități militare se mențin, nu ar trebui să fie o problemă. Asta presupunând că există leadership de factură politică și militară în Occident care să fie capabil să mobilizeze și țină sub control lucrurile.
ȘI ACUM SĂ TRECEM LA PROBLEMA REALA:
Să ne uităm acum la alt set de date și factologie. Trendurile și datele statistice recente indică o scădere a sprijinului pentru democrație printre tinerii din Occident, mai ales în comparație cu generațiile anterioare.
Așa cum imaginea de mai jos ilustrează, există un trend general care face ca în fiecare generație identificarea pozitivă cu democrația să scadă. Gândindu-ne, uitându-ne la datele de mai jos, la faptul că generațiile ies din scenă, realizăm că foarte curând, dacă aceste trenduri continuă, se va crea o masă critică majoritară de cetățeni occidentali cărora NU le pasă de democrație foarte mult.
Să ne gândim cum vor răspunde aceste noi majorități indiferente la democrație, la apelul legat, de exemplu, de activarea punctului 5 NATO pentru salvarea unei democrații est-europene.
Așadar, nu e deloc improbabil ca la un moment dat Occidentul să decidă să ne întoarcă spatele. Societățile lor alunecând în plictiseală, indiferență, alienare, distracție, dezinteres, sex, droguri, ideologie… Iresponsabilitatea intelectuală și delirul alarmist care desensibilizează publicul occidental până la un punct de lehamite și indiferență… Dezamăgirea cu formele de decizionism care se prezintă ca fiind democratice… nici nu mai contează sursele.
Rezultatul însă contează, și datele prezentate mai jos sunt reale. De lucrul acesta ar trebui să ne speriem noi…
Strategia noastră ar trebui să dorească consolidarea unui Occident puternic și în același timp un Occident care să-și dorească capacitatea de a interveni în apărarea democrațiilor care se revendică de la el. Ori trendurile culturale, instituționale, ideologice occidentale, cel puțin până recent, nu sunt foarte încurajatoare. Asta ar trebui să ne preocupe înainte de toate dacă gândim cu luciditate și pe termen lung.
ÎN CONCLUZIE
Miza evoluțiilor interne în Occident este crucială nu doar pentru viitorul democrației și al valorilor liberale, ci și pentru securitatea națională a țărilor ca România. Faptele și datele ne dau de gândit.
Retorica propagandist alarmistă pe pilot automat, susținută de un întreg aparat de propagandă, doar isterizează și creează condiții pentru situații politico-electoral-sociale precum cea de acum din România. Pericolul real provine din fragilitatea și direcția în care se îndreaptă societățile occidentale și din incompetența păturilor dirigente.
În acest context, orice amenințare externă devine secundară în raport cu provocările interne. Dacă Occidentul – și includem aici România – nu-și pune în ordine în casă cât mai repede, probabilitatea acestui scenariu crește…
A te face că nu vezi aceste trenduri sociale și ideologice, care lucrează de ani de zile, a le susține în propria societate în ideea că așa e occidental și că trebuie să ne aliniem la ele în conformitate cu doctrinele sincroniste pe pilot automat răspândite de intelectualitatea noastră necritică, “lumea bună”, cu toți aparținătorii ei – eternele tute și ubicuii tonți ai mântuirii noastre colective frecventabile– este iresponsabil.
Trendurile de mai jos sunt trenduri occidentale. Chiar este dezirabil să le imităm și încurajăm? Sunt ele în interesul securității noastre?
Iată întrebări pe care cenzura și isteria manipulativă mediatică și intelectuală menținute în spațiul de limbă română pe platformele de propagandă binecunoscute și de intelectualii publici le-au bruiat și le-au stigmatizat ani de zile cu o tenacitate și iresponsabilitate remarcabile, etichetand ca anti-occidental si anti-european pe oricine ridica aceste intrebari legitime bazate pe -asa cum s-a văzut- factologie si date empirice…
Autor: Paul Dragos Aligica