Iată ce scria marele Eugen Ionescu, din Occident, pentru revista Viața Românească, în perioada premergătoare războiului (1938-39), mesaj care il face sa fie pe de o parte profetic, pe de alta parte dubios, stigmatizabil si nefrecventabil avant la lettre:
„Ideile de libertate, dragoste și caritate universale au fost compromise de cei care le-au speculat, tocmai împotriva libertății, a dragostei și a carității. Niciodată nu se vor demasca îndeajuns bancherii și politicienii democrației, individualiștii mediocri, șantajiștii presei (…) clasa profitoare care strigă: noi suntem spiritul, libertatea, religia, democrația!
Și au fost crezuți. Dar li s-a răspuns: Voi, spiritul, patriotismul, democrația?! Atunci, lucrurile acestea sunt rele.
Și fiindcă tot aceiași continuau să strige: noi suntem înfrățirea universală (nu era decât promiscuitate universală), libertatea (nu era decât libertatea de a fi în mizerie), democrația (și nu era decât plutocrația și demagogia), alții din altă parte le-au strigat: Atunci, universalitatea, libertatea și democrația sunt lucruri rele.
(…) [T]icăloșii pseudo-democrației…nu vor fi niciodată destul de pedepsiți pentru compromiterea în ochii oamenilor a valorilor eterne; Ei sunt vinovații confuziilor de azi… Iar puterile subterane, spiritul rău … au știut să folosească admirabil această confuzie…”
Eugen Ionesco (1909, Slatina, România-28 martie 1994, Paris).
Autor: Paul Dragos Aligica