La London School of Economics am prezentat o poziție privind provocările pe care le ridică complexitatea și incertitudinea aduse de noile realități ale secolului 21.
Realitățile sunt evidente: evoluțiile tehnologice, demografice, instituționale și culturale care se desfășoară concomitent vor amplifica masiv complexitatea fenomenelor sociale și vor genera probleme de guvernanță de o gravitate fără precedent. Intrăm într-o nouă eră, într-un teritoriu încă necartografiat. Implicațiile politice, geopolitice, economice și sociale sunt uriașe.
Dacă până de curând reușisem să menținem un anumit echilibru în privința principiilor liberale de guvernare și a modelului de dezvoltare economică asociat instituțiilor secolului XX, astăzi suntem obligați să regândim radical atât arhitectura guvernanței, cât și strategiile de dezvoltare economică.
În acest context, poziția pe care o susțin este, în primul rând, o delimitare de un ideologism naiv, tributar unei gândiri pe pilot automat de secol XX, care confunda eticheta cu realitatea.
1. PRAGMATISM ȘI ADAPTARE, NU IDEOLOGISM ISTERIC ȘI PROPAGANDISTIC
În unele locuri — cum ar fi România — vedem un adevarat spectacol al inadecvarii si retardulului intelectual-doctrinar ca patologie a gandirii strategice si de guvernanta: Vedem cum domină nu pragmatismul, ci o lectură fantasmagorică a realităților, potrivit căreia cheia momentului ar consta în confruntări ideologice gândite în parametri vetuști ai secolelor XIX și XX.
Rezultatul este o diagnoză complet eronată a situației, un trogloditism intelectual impertinent. Se duc lupte semantico-ideologico-propagandistice -derivate din fantasme ale sincronismului naiv de secol 20- total paralele cu realitățile secolului 21.
Dar realitatea este că lentilele conceptuale ale abordărilor de secol XX, sunt depășite. Pe baza lor nu obții o hartă a teritoriilor cu care ne vom confrunta. Cel mult vei obține o hartă falsă, care te va conduce direct în prăpastie.
Până la urmă, realitatea vorbește și va continua să vorbească. Indiferent de fanteziile ideologice sau de fantasmele și etichetele vehiculate în acest univers paralel al retardului intelectual și doctrinar, indiferent unde se manifestă această senilitate ideologică de secol XX, Secolul 21 își are ritmurile și forțele sale, care împing sistemele politice, economice și culturale spre orizonturi noi, fără precedent.
2. A PUNE CASA ÎN ORDINE ȘI A O PREGĂTI DE FURTUNĂ
În al doilea rând, ne place sau nu, realitatea acestor trenduri ne va obliga — mai devreme sau mai târziu — să ieșim din bula halucinației ideologice și propagandistice în care România este blocată. Cu cât se întâmplă mai repede, cu atât mai bine.
La un moment dat vom fi nevoiți să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă nu este rezultatul voinței unei persoane, al unui grup sau al unei conspirații. Este un proces social vast și profund, în care forțe tehnologice, economice, geopolitice și culturale se ciocnesc într-o fricțiune mega-istorică. Oricât de isteric am striga „Trump, Putin, Rusia, SUA sau China”, realitatea are propriile ei legi de mișcare — la care fie ne adaptăm, fie pierim bolborosind baliverne propagandistice si trogloditisme isterizante.
Vom înțelege, mai devreme sau mai târziu, că în măsura în care va exista o salvare sau o modalitate de a ieși din imensele probleme cu care ne vom confrunta, aceasta nu va veni nici de la Uniunea Europeană, nici de la Statele Unite, nici de la China, nici de la Rusia și nici de la Turcia.
Această salvare sau capacitate de navigare colectivă va proveni doar din resursele interne ale statului și societății românești si capacitătile lor de organizare. Cu cât acest adevăr fundamental este scos mai repede din umbra halucinațiilor propagandistico-isterico-ideologice cu care opinia publică și decidenții români se autoamăgesc, își fură singuri căciula și se isterizează, cu atât mai bine.
Reorientarea către întărirea sistemelor naționale de guvernanță nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Și nu doar pentru România: aceasta este regula tuturor sistemelor de guvernanță care au supraviețuit și încă funcționează la începutul acestui secol și mileniu.
Această concluzie derivă din tendințe demografice, economice, statistice, instituționale și tehnologice obiective — nu din speculații ideologice. În prezent, nu există soluții generalizabile și validate pentru gradul de complexitate și incertitudine cu care se vor confrunta statele și societățile lumii.
Prin urmare, prioritatea absolută a oricărei entități de guvernanță trebuie să fie dezvoltarea unor capacități robuste de reacție, adaptare și învățare într-un mediu dominat de complexitate și imprevizibilitate. Vorbim aici despre termenul mediu, pentru că pe termen lung — ca să-l cităm pe Keynes în varianta pesimistă, „suntem cu toții morți” — iar în varianta optimistă a înțelepciunii populare: „Dumnezeu cu mila.”
ÎN MOD CONCRET, VĂD PENTRU O ȚARĂ PRECUM ROMÂNIA PATRU PRIORITĂȚI STRUCTURALE ESENȚIALE:
1. Reformarea sistemului de educație și învățământ, astfel încât acesta să dezvolte competențe cognitive, tehnice și etice adaptate noilor realități tehnologice și sociale, și nu reflexe ideologice de secol trecut. Este absolut esențial: în epoca informației, sistemul de educație si cercetare este echivalentul industrializării în epoca modernizării. Dacă nu ai acest fundament, nu exiști.
2. Consolidarea sistemului de protecție socială și a plasei de siguranță, în paralel cu flexibilizarea și intensificarea capacității de inovare a economiei, pentru a face față șocurilor ce vor afecta piața muncii, structura profesională și dinamica demografică.
3. Modernizarea administrației publice și a mecanismelor de guvernanță, atât la nivel local, cât și la nivel național, pentru a crește capacitatea statului de a reacționa, de a învăța și de a se adapta rapid într-un mediu în permanentă schimbare.
4. Întărirea sistemului de identitate colectivă, de semnificație și sens, care va deveni în anii ce urmează pivotul rezilienței și adaptării — atât individuale, cât și comunitare — în fața transformărilor tehnologice, economice și culturale globale.
Acestea sunt fundațiile fără de care niciun stat sau societate nu va putea rezista presiunii istorice care se apropie. Le înțelegem sau nu le înțelegem. Dacă le înțelegem, atunci acest lucru ar trebui să fie vizibil imediat în priorități, în modul de gândire și în modul de abordare.
Deocamdată, nu pare că am ajuns să înțelegem… Suntem inca in epoca trogloditismului intelectual si ideologic.
Autor: Paul Dragos Aligica