Paul Dragos Aligica: “Anunțul lui Zuckerberg privind cenzura pe platformele Meta”

Este confirmat în mod oficial și lipsit de echivoc ceea ce au afirmat sistematic toți cei care în toți acești ani au încercat să apere libertatea discursului public de presiunea și abuzurile exercitate de către această companie și de către forțele politice și corporate ale căror interese ideologice, politice și comerciale au stat la baza sistemului de cenzură.

Câteva observații în lumina acestui moment major cu privire la o situație cum este cea a României:

1. Discursul public românesc a ajuns să fie controlat masiv de către Facebook toată această perioadă. În timp ce în alte limbi sau culturi clasa mediatică, publicistică și intelectuală a diversificat prezența pe alte platforme, în România comoditatea, retardarea și conformismul au făcut ca o masă critică imposibil de destrămat a formatorilor oficiali și publicului să rămână pe Facebook.

(Vezi și surpriza de luna trecută când brusc clasa dirigentă, mediatică și intelectuală românească a aflat că mai există și alte platforme care pot fi și mai influente decât prăfuitul și senilul Facebook).

2. Acest cvasi-monopol al lui Facebook a fost fatal discursului public românesc și informării publicului dependent de fluxurile de limbă română. Starea actuală de confuzie, defazare și retardare informațională a elitelor politice, intelectuale și mediatice românești se datorează într-o măsură semnificativă faptului că au rămas blocate în discursul formatat de acest spațiu cenzurat, manipulat și menținut în mod deliberat într-o stare de dezinformare.

3. Această situație nu ar fi fost posibilă însă dacă intelectualii publici, reprezentanții mass-media și autoritățile politice române nu s-ar fi complăcut și chiar colaborat cu entuziasm, conformism, lașitate și servilism la politicile induse de către Centrala de propagandă care și-a executat programele prin intermediul Facebook.

Este foarte important să marcăm acest lucru, ca pe un mare eșec și ca pe o mare rușine, pentru că, așa cum am spus de nenumărate ori, dacă avem ceva care ne definește în domeniul nostru de intelectuali, oameni ai cuvântului, ai scrisului și ai discursului public, acesta este libertatea de expresie. Ori trebuie să spunem într-o manieră foarte clară acum, post factum, următoarele:

a. Intelectualitatea publică, cu marii intelectuali români în frunte, ar fi trebuit să fie pe prima linie a apărării libertății de expresie în fața abuzurilor cenzurii și manipulării executate de către Centrala de Propagandă, de către Facebook și de către mass-media centrală din România în conivență cu autorități și instituții ale statului. Nu au fost. O imensă abdicare de la cel mai important rol al lor în societate și o trădare a vocației.

b. Mai grav, aceștia s-au aliniat într-o manieră servilă, conformistă și de multe ori entuziastă, liniilor de propagandă indicate, monitorizate și operaționalizate de Centrala și Sistem. Nu numai că nu au protestat sau au încercat să se opună cenzurii și manipulării, dar au contribuit la acestea în moduri decisive în momente decisive.

c. În mod similar, am avut în România platformele mediatice și entitățile care s-au aliniat și au devenit instrumente de execuție până la capăt a programului implementat prin intermediul Facebook, pe liniile trasate de centrală de propagandă.

Astfel, entități precum G4Media (ca să dăm doar exemplul notoriu și emblematic) au devenit un instrument nu doar de propagandă, ci de măsuri active în regimul informațional și ideologic instaurat pe liniile de centrale de propagandă: stigmatizarea, calomnia, marginalizarea și eliminarea tuturor vocilor care denunțau sistemul de cenzură, propagandă și măsuri active instituit în spațiul de limbă română.

d. În mod similar, avem așa-numitele ONG-uri active în România în numele democrației, libertății și a celorlalte valori occidentale, între care presupunem că se numără și libertatea de expresie. Aceste entități s-au dovedit printre cele mai virulente instrumente ale liniilor de propagandă și manipulare, agentii lor fiind activ implicați în împotriva oricăror eforturi făcute în spatiul de limbă română pentru a se elibera de presiunea propagandistică.

Vor rămâne antologice eforturile lor din ultimii ani de a se cupla la noile programe legate de finanțările pe fake news, putinism, război hibrid, conspiraționism și alte formule create de sistemul de propagandă în rețeaua de măsuri active cu care au acoperit întreaga structură socială, operând asupra propriilor societăți operatiuni de psihologie în masă și de manipulare.

Toate aceste lucruri nu trebuie uitate și șterse cu buretele. Pentru că ne putem imagina foarte ușor un scenariu în care marea minciună și marea manipulare implementată în toată această perioadă în România ar fi putut să continue foarte bine cu aceleași figuri intelectuale, mediatice sau pro-occidentale ONG-iste, la butoane.

Usor imaginabili, ca ieri, prezentându-ne superior „adevărul în epoca post-adevăr” în campanii împotriva fake news, conspiraționismului și extremismului, orientate la adresa tuturor celor care au observat sau denunțat problema cenzurii, manipulării, dezinformării executate sistematic de către centrale de propagandă.

În sfârșit, să nu uităm un lucru extrem de important: Facebook și Centrala de propagandă nu ar fi putut să execute acest program în România fără complicitatea deplină a autoritaților române.

Faptul că a avut un sistem de cenzură instituit în limba română fără să știm nici acum cine sunt cenzorii, sub ce autoritate constituțională funcționează aceștia, care este legislația care le permite să execute programele de cenzură în cauză, cine sunt cu nume și prenume și cu responsabilitate personală cei care își asumă imensa responsabilitate de a controla discursul public românesc, care sunt mecanismele și căile de responsabilizare și recurs împotriva abuzului, este ceva strigător la cer.

Este totuși momentul să știm acum, post factum, cum a arătat de fapt acest sistem care a funcționat, se pare, în afara constituției României, dincolo de legislația României și fără ca nici autoritățile politice și nici alte autorități, cu o singură excepție notabilă, doamna Renate Weber în calitatea sa de Avocat al Poporului, să fi ridicat problema lui.

Cred că în acest moment este îndreptățit să ne așteptăm la constituirea unei comisii parlamentare care să analizeze această situație. Altfel cum stim ca nu se va mai repeta?!

Sigur, pare o naivitate să cerem o comisie parlamentară de anchetă cu privire la sistemul de cenzură care a fost instituit în România în conivență cu centralele de propagandă occidentale, în contextul în care în România o altă libertate fundamentală, cea de alegere, a fost pur și simplu suspendată printr-un act decizionist.

Dar am învățat acum că este important să persistăm în insistența noastră cu privire la libertățile fundamentale: libertatea de expresie, libertatea de alegere și de a fi ales și libertatea de asociere. Acesta este adevăratul Occidentalism, acesta este adevăratul liberalism, acesta este adevăratul spirit democratic.

Chapeau tuturor celor care, totuși, în ciuda presiunilor, în mass-media, în lumea intelectuală și mai ales în publicul larg au ținut viu acest spirit în toți acești ani. Mai ales celor din urmă le datorăm o imensă recunoștință: acea minoritate a publicului românesc care a refuzat până la capăt să se conformeze.