Patrick André de Hillerin: “Mai devreme au sunat anii 90 ai secolului trecut și și-au cerut sloganurile înapoi.”

De la sfârșitul lui 2021, când s-a prăbușit guvernul Cîțu în zgomot de vaccinuri aruncate la gunoi, o ardem pe stabilitate. Și liniște. Și providențiali de neînlocuit.

Alianțe contra naturii, liberali care au devenit mai conservatori decât PP Carp și mai etatiști decât adepții economiei planificate, socialiști care s-au îndrăgostit de zborurile cu private-jet-uri și au uitat că încălțările pot costa și mai puțin de 1.500 de euro perechea, fomiști obraznici care au capturat cele mai importante ministere și, desigur, UDMR.

Ne cer liniște ca să poată lucra, dar pentru asta ar trebui să-i ajute și mintea, care nu-i ajută. Cheltuie zeci de milioane anual ca să-și cumpere liniștea din partea presei și zâmbesc fericiți la limbile pe care le primesc zilnic, crezând că asta-i realitatea. Dacă au zile mai proaste, își dau limbi singuri, ca să-și recapete încrederea.

Vor stabilitate, vorbesc despre predictibilitate, dar își trag unul altuia scaunele de sub funduri și iau decizii zi și noapte ca hoții, în funcție de ce li se ordonă la telefon.

Când fac câte o mărgică ciobită cotcodăcesc de parcă s-au ouat diamante, iar dacă-i prinzi cu câte o prostie te mint în față și-ți jură că n-au spus ce au spus.

Sunt proști, rău intenționați, violenți, incompetenți, agresivi.

Vorbesc despre valorile democrației, dar habar n-au care sunt acelea. Dacă nu le convine rezultatul alegerilor, le anulează. Vorbesc despre libertatea de expresie, dar de-abia așteaptă să-ți bage pumnul în gură.

Umblă pe străzi în haite, cărând după ei boxe supradimensionate și urlă “LINIȘTE! LINIȘTE!”, iar dacă-i întrebi de ce fac atâta gălăgie îți mai fut și una după ceafă.

E frumos la noi în țară, în regimul hibrid, e foarte frumos.