Pactul de la Marrakech este expresia unei încercări a Europei franco-germane de a se salva de dezastrul demografic și democratic prin care trece, cu prețul abandonării identității culturale a națiunilor membre ale UE.
În măsura în care SUA au declarat că se opun Pactului și nu îl vor semna, iar Rusia nu este o țară de destinație pentru imigranții plecați din lumea sărăciei și crizelor, este limpede că principala țintă a aranjamentelor de la Marrakech este UE.
În afara achiziției de forță de muncă ieftină cu care să practice dumpingul social, pe termen scurt, actualii protagoniști ai UE – Germania și Franța – vor să își asigure voturi cu care să contracareze ascensiunea partidelor antiglobaliste din spațiul lor național, iar pe termen lung, prin această adevărată inginerie culturală urmăresc dominarea întregului spațiu unional.
România susține că documentul care se va semna nu este obligatoriu. Aceasta în ciuda faptului că se preconizează transformarea sa într-o Rezoluție a Adunării Generale ONU. Chiar dacă nici aceasta nu va fi obligatorie din punct de vedere juridic, ea ne va constrânge din punct de vedere politic. Altminteri de ce s-ar zbate atâția să negocieze și promoveze documentul?
Guvernul român a fost forțat să semneze Pactul pentru migrație cu speranța că astfel tandemul franco-german va renunța la obiecțiunile privind preluarea președinției rotative a Consiliului UE de către România și cu gândul secret de a-l supune ulterior cenzurii parlamentare (deși procedura nu o cere în acest caz) care să îl aneantizeze. O politică a disperării unui executiv subminat permanent atât în țară, cât și în străinătate.
Angajamentul public al Președintelui Iohannis în direcția susținerii lui, asumat în fața Președintelui Macron și a cancelarului Merkel, cu prilejul recentei vizite efectuate în Franța pentru a aniversa un secol de la încheierea Primului Război Mondial, a fost perceput, însă, de SUA ca un al doilea gest incompatibil cu parteneriatul strategic româno-american, după sabotarea Inițiativei celor trei mări prin aducerea forțată în peisaj a Germaniei. Până la plata facturii Pactului pentru migrație, România are deja de plătit Americii taxa pe duplicitate. Casa Albă a decis, se pare, să congeleze relațiile cu Bucureștiul până când aici se va fi instalat o conducere responsabilă cu adevărat românească.
Autor: Adrian Severin
Sursa: adrianseverin.com