… ma veti ierta daca va distrag (din nou) pentru o clipa atentia de la tragedia lui Dan Diaconescu, dar astazi ministrul german al Afacerilor Externe, Guido Westerwelle, va informa oficialii din Franta si … Polonia, despre propunerea Ruso-Germana de regandire si formalizare a “cooperarii si securitatii Rusia – Europa“. Propunerea este rezultatul convorbirilor Merkel – Medvedev din iunie si se bazeaza pe un proiect creionat de Rusia in 2008. La intalnirea trilaterala va participa si ministrul rus al Afacerilor Externe, Sergei Lavrov. (In presa din tara nu am vazut nimic – dar poate mi-a scapat mie.)
La suprafata, dupa cum constata o analiza STRATFOR, toate par bune si frumoase. In realitate, insa, sugereaza George Friedman, intalnirea sugereaza o timida – dar deloc de neglijat – incercare a Germaniei de reorientare geopolitica pe termen lung. Cele doua axe ale securitatii economice si politice germane din ultimii 65 de ani au fost parteneriatul cu Franta si securitatea economica a Europei. In ultima vreme, insa, Europa a devenit cam prea costisitoare pentru Germania (vezi cazul Greciei), iar perspectivele economice pe termen mediu nu sunt nici ele prea roze. 40% din nevoile energetice ale Germaniei sunt asigurate de catre Rusia, iar firmele germane au nevoie de piata de desfacere a Rusiei si de transferul manufacturilor intr-o tara in care mana de lucru e din belsug, la preturi mici.
De aici si relatiile speciale Germania-Rusia care au depasit faza tatonarilor. Germania nu s-a consultat, pana acum, nici cu partenerii europeni si nici cu NATO (a se citi Statele Unite), dar nici nu vrea sa se arunce de una singura cu capul inainte. Intalnirea de astazi are rolul de a-i linisti atat pe francezi, cat si pe polonezi. De ce pe francezi? Pentru ca pana acum trio-ul Germania-Franta-Rusia s-a combinat in toate felurile cu putinta – si de fiecare data a iesit un razboi. In 1871, Prusia s-a aliat cu Rusia, atacand Franta. In 1914, rusii si francezii erau aliati impotriva nemtilor. In 1940, Rusia s-a aliat din nou cu Germania – si ceea ce a urmat se cunoaste. Germania are, asadar, nevoie sa-i convinga pe francezi ca nu vor nici lasati pe dinafara si nici a cincea roata la caruta. Grea misie.
Dar Germania are ambitia de a-i convinge si pe polonezi – reticenti, ca sa spunem eufemistic, de fiecare data cand vine vorba despre Rusia si, cu atat mai mult, de o Rusie aliata cu Germania. Americanii ridica si ei din sprancene – cum vor reactiona statele NATO intr-o situatie de genul Georgiei, daca parteneriatul de securitate Europa-Rusia capata contur?
Pe noi, insa, nu ne intreaba nimeni, desi – conform analistului STRATFOR – o parte importanta a convorbirilor germano-ruse au privit un punct specific de securitate regionala: cazul Moldovei si al Transnistriei. Desi evita sa intre in orice fel de detalii, memorandumul Merkel-Medvedev precizeaza limpede ca un asemenea pact de cooperare va avea un impact clar asupra crizei transitreene, cu repercusiuni atat asupra Romaniei cat si Ucrainei (de Moldova nu mai vorbim). Si-atunci, de ce nu e si Romania parte la aceste discutii “de informare”? Intreb, nu dau cu parul.
De buna seama, nu e cazul sa ne isterizam. Ar fi si inutil si neproductiv, desi in multe cercuri se vorbeste tot mai insistent despre reorientarea Germaniei spre nord si abandonarea zonei sud-est europene, prea costisitor de gestionat, in zona de influenta ruseasca. Trebuie vazut ce se poate face de acum incolo si cum Romania si-ar putea recastiga un loc la masa de joc. (Poate ca recentul interviu al lui Baconschi pe tema relatiilor ruso-romane ar trebui (re)citit in aceasta cheie.)
Un lucru e cert. Refuzand sa participam activ, coerent, programatic la viitorul Uniunii Europene – cum au facut-o, bunaoara, cehii sau polonezii, ne-am imaginat ca suntem smecheri, lasandu-i pe altii sa scoata castanele din foc in locul nostru. Pare-se, insa, ca istoria – atunci ca si acum – nu are prea mare ingaduinta cu smecherii.
Alin Fumurescu
sursa: voxpublica.realitatea.net