Unul dintre avantajele societatilor numite democratice in fata societatilor numite comuniste este acesta: daca majoritatea masurilor luate de dictatori umplu cetatenii de ura, in “democratii” cele mai dictatoriale masuri sunt primite de cetateni cu zambetul pe buze. Pana la urma este vorba despre marketing. Cu alte cuvinte, conducatorii dictaturilor trecute si actuale stau prost la capitolul imagine. Ei nu au studiile si seninatatea conducatorilor “democratici”, care te fac din vorbe. Noi il injuram pe Ceausescu pentru salamul cu soia, “dictator nenorocit care vrea sa ne omoare”, spuneam, dar acum inghitim nu doar soia pe paine, ci si un milion de otravuri industriale modificate genetic sau doar preparate chimice, si o facem cu frenezie si cu zambetul pe buze. “Ce de belsug a cazut pe capul nostru”, zicem de fiecare data cand batem in lung si-n lat supermarketurile. Adica, daca pe vremuri cand incasai o palma strangeai pumnul gata sa ripostezi, acum, cand primesti picioare in stomac si suturi in fund, nu numai ca ramai placid, dar mai si zambesti. Cam asta este deosebirea esentiala intre “capitalism” si “comunism”, ca sa folosesc doi termeni ideologici.
Cu aceeasi voiosie, sustinuta de un marketing fabulos si de o presa pe masura, sistemul occidental la care ravneam si noi de pe vremea cand bunicii nostri (vai!) ii asteptau in munti pe americani, se intoarce incet-incet spre solutii pe care le-au injurat propagandistic timp de decenii. Cu succes, pentru ca platitorii de taxe din aceste vechi tari democratice nu au trecut printr-o dictatura, ca noi. Ei nu sunt vaccinati si propaganda ii prinde mereu cu zambetul pe buze, gata sa inghita orice galusca. Sa luam de pilda cazul pretului la petrol de acum vreo doi ani, atunci cand el urcase vertiginos pe la 140 de dolari barilul. Din ratiuni care tineau de imbogatirea exportatorilor in urma acestor cresteri istorice, presa occidentala a pornit o campanie nu impotriva lor, ci pentru a-i pregati pe cetateni cu lipsurile. Nu e greu sa-ti reamintesti masura, aberanta ziceam pe atunci, aceea de a circula duminicile alternativ, in functie de numarul de inmatriculare al masinii care era cu sot sau fara sot. Noi ziceam ca aia e dictatura, ne indignam la maximum, cum, adica, sa-ti spuna partidul cand sa folosesti un bun privat? Dictatura a cazut, dictatorul a fost impuscat, dar ideile bune nu mor niciodata. Democratiile occidentale vorbeau acum doi ani despre posibilitatea foarte placuta si mereu in interesul cetateanului, avand in vedere salvarea planetei de la distrugere, ca masinile sa fie prezente pe sosele alternativ, in functie de numarul de inmatriculare, cu sot sau fara sot! Marketingul sa traiasca. Cu acelasi marketing este posibil acum ca politia sa-ti intre in casa cand vrea ea, sa-ti confiste ce vrea ea si asa mai departe, cum prevede Legea Patriotismului din SUA. Toate aceste incalcari ale drepturilor cetatenesti sunt primite de oameni cu zambetul pe buze, si nu cu pumnul strans, pentru ca e spre binele lor, pentru ca teroristii cu ochii injectati de furie pe realizarile SUA sa nu miste in front. Si daca asta ar fi doar in SUA, nu ne-ar interesa foarte tare, numai ca lumina de acolo ajunge si in Europa occidentala si, tiptil, si in Europa estica, fosta comunista. Ceea ce nu se intampla pe vremea dictaturii, care oricum ne-ar fi umplut de furie, acceptam acum cu zambetul pe buze. Cum ar fi controalele draconice de la imbarcarea in avioane. Tot ceea ce masina de propaganda capitalista punea in carca dictaturilor asa-zis comuniste, este acum realizare a democratiei de tip occidental. Un alt exemplu este mersul pe bicicleta. Tot pentru apararea planetei si prevenirea “incalzirii globale”, o realitate la fel de inventata ca si gripa aviara care omora jumatate de planeta dupa afirmatiile OMS, occidentalilor le este fluturata acum pe sub nas ipostaza de mergatori cu bicicleta care nu polueaza si nu consuma benzina. Foarte adevarat. Dar sa nu uitam ca cinci decenii de propaganda occidentala pentru noi, cei din lagarul “comunist”, s-au bazat pe exacerbarea prezentarii bunastarii occidentului, bunastare data de numarul de masini pe cap de locuitor si infierarea inapoierii sistemului comunist care, precum in China, folosea bicicleta! Sau, mai inspre zilele noastre, statisticile acelea referitoare la tarile inapoiate care au un numar mic de computere pe cap de locuitor, spre deosebire de marile societati occidentale care au foarte multe. Numai ca, mai de curand, dupa ce s-au vandut computere in intreaga lume, aflam ca si acestea duc la “incalzirea planetei”! Ideea este acum, ca pentru fiecare articol al bunastarii noastre vom fi taxati la sange. Si vom primi toti acesti pumni in stomac, cu zambetul pe buze.
George Cusnarencu
sursa: cronicaromana.ro