Există o lege în vigoare. Promulgată de mult timp de către președintele Klaus Iohannis. Această lege, votată și de reprezentanții actualei coaliții aflate la guvernare, obligă Executivul să mărească cu 40% punctul de pensie. Cel mai târziu, acest lucru trebuia să aibă loc începând de la 1 ianuarie. Pensionarii însă au fost victimele unei uriașe înșelătorii. Pensiile acestora au fost mărite la sfârșitul anului trecut cu 14%. Nu cu 40%. După care Guvernul, nu mai contează care, Orban sau Cîțu, a afirmat că nu-și mai poate îndeplini obligația indexării pensiei cu rata inflației, întrucât, vezi Doamne, ea ar fi fost cuprinsă – și încă anticipat – în creșterea de 14%. Această indexare era și ea o obligație legală și trebuia făcută încă din ianuarie 2020. Nu a fost făcută atunci. Nu a fost făcută nici în ianuarie 2021. Prin urmare, pensionari au pierdut peste 7% reprezentând inflația cumulată în cei doi ani. Așa că, strict aritmetic, din creșterea angajată de Parlament de 40% a punctului de pensie, vârstnicii nu au mai beneficiat decât de cel mult 7%. Care și ei se duc pe apa sâmbetei treptat, pe parcursul acestui an, tot din motive de inflație.
Ceea ce s-a întâmplat este foarte grav. Practic, mulți dintre pensionari vor fi astfel condamnați la moarte. Indirect, este lovit și consumul. Unul dintre motoarele posibile ale creșterii economice. Tot indirect, este lovit năprasnic și bugetul Sănătății. Neavând bani să-și cumpere medicamente, neavând posibilitatea să-și facă tratamentele la timp, mulți dintre pensionari vor lua cu asalt spitalele, și așa supuse unei presiuni fără precedent. Dar totuși, cel mai grav lucru este că se năruie și ceea ce a mai rămas din încrederea populației în cuvântul politicienilor. Acesta este fondul problemei. O problemă eminamente socială, dar care, firește, se transformă și într-o formă politică.
Un efect pervers politic legat de neonorarea angajamentului clasei politice și președintelui României față de pensionari s-a produs ieri. Când, cu o zi, două, trei înainte de a fi făcut public proiectul de buget, Ludovic Orban s-a precipitat și a făcut fatalul anunț. Cum că pensionarii nu vor primi în acest an nimic din ceea ce li se cuvine legal. Că nu vor avea parte nici de indexare și nici de vreo mărire a punctului de pensie. Dar de ce Orban și nu Cîțu? În ce calitate a vorbit Orban? Nu putea să o facă în calitatea pe care nu o mai deține și anume cea de premier. Nici de fost premier și probabil nici de viitor premier. Sau cine știe?
Ludovic Orban este președintele PNL. PNL este doar un membru al triumviratului aflat la putere. Admițând că cele trei partide, PNL, USR și UDMR ar fi dorit să facă cunoscut opiniei publice că își asumă această decizie dramatică și că ele au impus-o Guvernului, atunci ar fi trebuit să-i vedem făcând anunțul laolaltă pe Ludovic Orban, pe Dan Barna și pe Kelemen Hunor. Ceea ce nu s-a întâmplat. Și atunci ce anume i-a fript limba încă președintelui PNL? A vrut să arate cumva că voința sa este decisivă în raport cu reprezentanții celorlalte două partide din coaliție? Mă îndoiesc. Dacă ar fi fost așa, atunci atât Dan Barna cât și Kelemen Hunor ar fi sărit ca arși. Și nu au sărit. Ce explicație ar mai sta în picioare? Teoretic, că Ludovic Orban a luat această decizie de a se pronunța în locul premieruluil pentru a-i arăta acestuia cine e jupânul. Cine este în această educație Alfa și cine este Omega? Ar fi cumva o continuare logică a amenințării prin șantaj, pe care sursele din PNL ale presei politice o devoalează. Și anume că Orban l-ar fi atenționat pe Cîțu să nu-l contracandideze pentru poziția de președinte PNL, pentru că în caz contrar își va pierde statutul de premier. I se va retrage susținerea politică. Acest scenariu ar putea fi cumva luat în calcul drept plauzibil.
Dar mai există un scenariu. Încă și mai dramatic. Și anume că Florin Cîțu ar fi refuzat să facă el însuși anunțul dramatic legat de pensionari. Și că, în aceste condiții, l-a forțat pe Ludovic Orban să iasă în față. Mai bine să se șubrezească partidul, decât să se șubrezească Guvernul, s-o fi gândit Cîțu. Sau poate încă nu s-a ajuns la un consens în Guvern pe această temă și, vrând să forțeze lucrurile, Ludovic Orban a șutat înainte, a furat startul și a pus celelalte două partide în fața unui fapt împlinit. În aceste condiții, am putea conchide că nu numai în raport cu Cîțu, ci și în raport cu celelalte două partide, Ludovic Orban a dorit să semnalizeze că el este masculul alfa.
Dar dacă situația este încă și mai complicată? Dacă asupra acestui subiect, de-a dreptul exploziv, nu există în realitate un consens nici măcar în interiorul PNL? Dacă Ludovic Orban se teme de reacția pe care ar putea să o aibă reprezentanții curentului reformist din partid în raport cu o decizie atât de impopulară? Dacă a dorit musai să-și pună propriul partid în fața faptului împlinit? Asta ar complica și mai mult lucrurile.
După cum se poate lesne observa, chiar fără să mai fiu nevoit să duc aceste raționamente până la capăt, coaliția, Guvernul, PNL și Ludovic Orban însuși s-au așezat pe un butoi de pulbere. În această logică cred că, în plan politic, mai important decât anunțul în sine este faptul că nu Florin Cîțu, ci Ludovic Orban și l-a atribuit.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: corectnews.com