Toate televiziunile au prezentat şi comentat ieri imaginile de pe aeroportul din Cluj, unde aproape 2.000 de persoane au stat îngrămădite toată ziua, fără să se mai ţină cont de „distanţa socială” impusă de Ordonanţele militare. Practic, acest caz a aruncat în derizoriu întreaga „Stare de urgenţă”, dispusă de Klaus Iohannis în 16 martie, care urmează să fie prelungită cu încă o lună.
Dar nu despre nebunia de pe aeroportul din Cluj vrem să vorbim noi aici, ci de ceva mult mai grav. Pentru a înţelege mai bine care este adevărata problemă de la Cluj, imaginaţi-vă ce s-a întîmplat în noaptea de miercuri spre joi, cînd, după ora 22, conform Ordonanţei militare, în toată România nu vezi nici ţipenie de om în afara poliţiei şi armatei.
Ei, bine, în acea noapte, 50 de autocare ticsite de oameni, venite din toate colţurile ţării, treceau pe străzi fără să fie oprite de patrulele înarmate, fiind dirijate toate spre aeroportul din Cluj, unde au ajuns la ora 7:00! Ferite de ochii muritorilor de rînd care sînt obligaţi să stea închişi în case!
Vrem să analizăm şi să punem întrebări despre această „Operaţiune SparanghelUL”, care pare să ascundă lucruri ce ar trebui cunoscute de întreaga opinie publică pentru un motiv simplu: nu poţi ca, în timp ce ţii în casă 22 de milioane de români prin „starea de urgenţă”, să dai o Ordonanţă militară pentru că Germania cere 90.000 de culegători de sparanghel şi să nu dai explicaţiile cuvenite.
Şi, totuşi, iată că se poate!
SPARANGHELUL – MISTERIOASA LEGUMĂ CARE A SCHIMBAT ORDONANŢELE MILITARE
Totul a început acum două săptămîni, pe 27 martie, cînd pe Internet a apărut acest anunţ adresat DOAR românilor „CARE SÎNT ÎN GERMANIA ŞI ÎŞI CAUTĂ UN LOC DE MUNCĂ”, cărora li se ofereau slujbe la cules de sparanghel:
În mod ciudat, anunţul acesta localiza ca punct de contractare Timişoara, al doilea oraş ca număr de persoane infectate cu Coronavirus, în timp ce deciziile autorităţilor interziceau orice zbor spre Germania, dar avea acea precizare prin care se spunea că ar fi făcut doar pentru cei sînt deja în Germania! Ce sens logic era în acel anunţ?
Dar, se pare că anunţul nu a avut mare succes, aşa că, în zilele ce au urmat, au apărut alte texte asemănătoare, care nu se mai adresau persoanelor care erau în Germania, ci tuturor românilor, cu puncte de racolare a forţei de muncă în mai multe zone ale ţării:
Anunţul pentru zona Arad a apărut în ziua de 4 aprilie, cînd zborurile spre Germania erau încă interzise. Numai că, stranie coincidenţă, exact în acea zi, se emite Ordonanţa militară nr. 4, în care, la art. 10 se exceptează zborurile charter pentru sezonieri, deşi prin art. 9, al. 3, zborurile spre Germania şi Franţa erau suspendate pînă pe 22 aprilie:
Sînt multe chestiuni de discutat în legătură cu aceste anunţuri, căci, de pildă, în cel adresat zonei Bucureşti, postat la o zi după emiterea Ordonanţei nr. 7, se precizează că este valabil doar în măsura în care se poate circula conform ordonanţei militare, deşi aceasta fusese deja anunţată!
Cea mai mare surpriză este, însă, că ultimul anunţ se adresează celor din Suceava, ştiindu-se că acest oraş este închis pentru că reprezintă cel mai mare focar de infecţie cu Coronavirus!
AUTOCARELE SPRE CLUJ, CA NIŞTE TANCURI DESPRE DEPLASAREA CĂRORA NU TREBUIA SĂ ŞTIE INAMICUL
Ce s-a întîmplat în România în noaptea de 8/9 aprilie ar fi rămas un episod necunoscut de opinia publică dacă nu ar fi fost înghesuiala aceea incredibilă de pe aeroportul din Cluj, care încălca toate regulile stabilite prin Ordonanţele militare.
Aproape 2.000 de oameni, veniţi din toate colţurile ţării, ajunseseră la Cluj cu autocarele, după ce fuseseră strînşi în anumite puncte, îmbarcaţi apoi fără respectarea „distanţei sociale” impuse nouă, muritor de rînd.
Acest transport organizat „noaptea, ca hoţii” seamănă cu deplasarea unor divizii de tancuri pe vreme de război, cînd inamicul nu trebuie să afle despre ceea ce urmează să se petreacă în zori, elementul de surpriză fiind decisiv!
Felul în care s-a derulat această „Operaţiune SparanghelUL” nu este unul obişnuit, ci naşte serioase întrebări, la care cineva trebuie să răspundă, altfel ele se vor amplifica şi, la un moment dat, cine ştie unde pot să ajungă. De pildă, trebuie să ştim:
– 1. Ce au scris oamenii în „Declaraţia pe propria răspundere” cînd au plecat spre locul de adunare unde îi aşteptau autocarele? Se ştie că pentru toată populaţia, circulaţia între orele 22-06 este interzisă, cu mici excepţii, pentru care se cere o adeverinţă de la angajator. Or, sparangheliştii nu aveau o rubrică pentru plecarea în Germania, mai ales că nu aveau asupra lor nici bilete de avion, nici contract de angajare, toate acestea fiind rezolvate pe aeroportul din Cluj, respectiv, în Germania!
Cum au putut, deci, să ajungă sparangheliştii de la domiciliul lor, în miez de noapte, pînă la locul unde erau aşteptaţi de autocare, fără să fie opriţi şi amendaţi de poliţiştii din patrulele care sînt peste tot? Mai ales că, în seara precedentă, aşa cum am văzut cu toţii, doi tineri au fost bătuţi măr de poliţişti doar pentru că se aflau pe stradă la ora 22:05! Ştiau poliţiştii şi militarii din patrule că trebuie să le dea voie sparangheliştilor să treacă nestingheriţi? Cine le-a dat ordinul?
– 2. Cum a fost posibilă adunarea sparangheliştilor la locul de îmbarcare în autobuze? După ce au reuşit să ajungă cu maşinile personale în oraşele unde erau aşteptaţi de autocare, acolo erau adevărate adunări de zeci de persoane, ce ar fi atras atenţia poliţiştilor şi armatei, care i-ar fi împrăştiat mai ceva ca la mitingul diasporei din 10 august! Cu toate acestea, în mod ciudat, patrulele înarmate se pare că, din contră, au protejat mulţimea de sparanghelişti, ca şi cum ar fi primit un ordin în acest sens. CINE A DAT ACEST ORDIN DE PROTECŢIE?
– 3. Cine a organizat deplasarea pe timp de noapte a autocarelor cu sparanghelişti? Chiar dacă, prin absurd, ne-am imagina că toţi cei 2.000 de sparanghelişti au reuşit să se strecoare pe drumuri pînă la autocare şi s-au urcat în ele fără să fie văzuţi de patrule, totuşi, din Focşani, din Braşov sau din Sibiu, maşinile trebuiau să parcurgă un drum lung pînă la Cluj. Nu le-a văzut şi auzit nimeni, au fost adormite patrulele cu somnifere, ca în filmele de război? Sau cineva dăduse ordin ca autocarele să nu fie oprite, ci să fie dirijate spre destinaţie?
Dacă nu ar fi fost aşa, vă daţi seama ce s-ar fi întîmplat cu un autobuz plin de oameni care ar fi plecat din Craiova spre Bucureşti? N-ar fi trecut nici de primul filtru de poliţişti şi militari, ar fi fost daţi jos oamenii, şoferul ar fi fost arestat, iar televiziunile ar fi îngălbenit ecranele cu Breakingnews! Cu aceste autocare pline de sparanghelişti nu s-a întîmplat aşa. Oare, ce le-au spus şoferii de autocare patrulelor, ce consemn aveau, aşa încît să ajungă nestingheriţi la Cluj? CINE A DAT ORDIN TUTUROR PATRULELOR DIN DIFERITE ORAŞE PRIN CARE AU TRECUT AUTOCARELE CA ACESTEA SĂ NU FIE OPRITE?
– 4. Cine garantează că nici unul dintre cei 2.000 de sparanghelişti nu erau infectaţi cu Coronavirus? Oamenii aceştia care au plecat din zeci de localităţi s-au strîns în diferite oraşe pentru a se îmbarca în autocare, s-au deplasat nestingheriţi prin toată România şi s-au îngrămădit apoi pe aeroportul din Cluj? Erau toţi sănătoşi? Le-a făcut cineva vreun test? Aveau ei vreo adeverinţă de la medic care să certifice că nu sînt infectaţi?
Noi, toţi cei 22 milioane de români, stăm izolaţi în casă nu pentru că am fi infectaţi, ci pentru că ne-am putea infecta de la vecini, prieteni, chiar rude, nu avem voie să ne întîlnim, să mergem în grupuri mai mari de trei persoane (nici măcar cu soţia şi cei doi copii!). Şi, atunci, cum a fost posibil ca 2.000 de oameni să plece din atîtea localităţi pentru a se întîlni toţi la Cluj şi nimeni să nu le ceară dovada că nu sînt infectaţi? Cineva ar putea să spună: „domne, cei infectaţi sînt în spitale, în carantină sau izolaţi la domiciliu”, însă argumentul nu ţine, căci şi noi sîntem neinfectaţi şi, totuşi, nu avem voie să ieşim din casă după ora 22:00. CINE A DAT ORDINUL CA SPARANGHELIŞTII SĂ NU FIE PREZUMAŢI CA FIIND PURTĂTORI DE CORONAVIRUS?
A FOST O OPERAŢIUNE DISPUSĂ DE PREŞEDINTELE IOHANNIS, COORDONATĂ DE SERVICIILE SECRETE ŞI PROTEJATĂ DE POLIŢIE?
Nu plecarea în sine a celor 90.000 de români spre Germania şi Italia naşte aceste întrebări, ci felul în care s-a procedat: anunţuri aiuristice care au generat Ordonanţe militare, ordin secret dat tuturor poliţiştilor şi militarilor din patrule pentru a da cale liberă autocarelor spre Cluj, ignorarea riscului de îmbolnăvire, spargerea blocadei din Suceava pentru sparanghelişti!
Toate acestea arată că „Operaţiunea Sparanghelul” nu a fost o activitate economică transfrontalieră obişnuită, cu una cu totul specială! Ea nu se putea derula doar de către agenţii economici din ţară pe baza unor contracte cu angajatorii din Germania, căci Ordonanţele militare le opreau din faşă.
Este limpede că totul a avut acoperire la nivelul cel mai înalt. Chiar dacă ar fi vorba doar despre o înţelegere între Guvernul Lucovid Orban şi Guvernul Germaniei, operaţiunea ar fi ajuns la urechile preşedintelui Klaus Iohannis în secunda doi, prin intermediul SRI şi SIE, care ar fi avut obligaţia să afle şi să-l informeze pe Preşedinte!
Numai aşa se putea derula „Operaţiunea Sparanghelul”, cu girul Preşedintelui, cu acoperirea serviciilor secrete şi cu protejarea transporturilor de către Poliţie şi Armată.
Altfel, dacă totul era normal, înainte sau după Ordonanţa militară nr. 7, chiar preşedintele Klaus Iohannis ar fi apărut în faţa naţiunii şi ar fi anunţat nu numai să ne spălăm pe mîini şi să nu mergem la biserică, ci ar fi anunţat că a început relaxarea restricţiilor şi, deci, relansarea economică. Or, ce ne-a spus Klaus Iohannis chiar în ziua de 8 aprilie, cu cîteva ore înainte de marşul autocarelor spre Cluj? Iată:
Aşadar, în timp ce mesajul către toţi românii era „să nu ne întîlnim cu persoane, să evităm contactul fizic, să ne izolăm, să ieșim din casă numai atunci cînd trebuie”, deja se pregătea derularea „Operaţiunii Sparanghelul” ce avea să înceapă doar peste cîteva ore, cu zeci de autocare pline ochi cu oameni pentru a ajunge la Cluj şi de acolo în Germania!
Unde este „stricteţea” de care vorbea Klaus Iohannis cu cîteva ore înainte de pornirea convoaielor spre Germania? De ce nu a scos o vorbă despre această „operaţiune”? Nu ştia Klaus Iohannis sau nu trebuia ca noi să aflăm? Doar nu-şi imaginează cineva că Lucovid Orban ar fi derulat de capul lui o asemenea operaţiune de anvergură, ştiind că Ioahnnis tocmai vorbise de „stricteţe”!
Din punctul nostru de vedere, lucrurile sînt clare: „Operaţiunea Sparanghelul” a fost de la început „negociată” la nivelul Preşedintelui, una despre care ştia şi pe care a dispus-o către toate structurile statului. Altfel nu se putea derula! Marea problemă este de ce nu a fost făcută publică, doar nu era vorba despre mari secrete de stat, ci de trimiterea în străinătate, la muncă, a 90.000 de români, nu despre trimiterea unor „trupe militare” într-un teatru de război.
Este o afacere sau doar o formă de slugărnicie faţă de Germania? Poate părea ciudat, dar „Sparanghelul” este pentru Germania o chestiune serioasă, din moment ce şi în anii trecuţi s-a derulat, dar nu oricum, ci cu ajutor de la stat pentru firmele germane care angajau sezonieri! Iată ce scria Hotnews în 3 mai 2009: „Patronii fermelor agricole care angajează sezonieri sînt subventionaţi şi de statul german. Astfel, la salariul tarifar se mai adaugă cca 30%, deci lunar, un sezonier poate cîştiga pe o normă de lucru legală, pînă la 800 de euro”.
Deci, în timp ce Germania oferă subvenţii pentru cultivatorii de sparanghel, preşedintele României este dispus să dea şi el o mînă de ajutor Germaniei, fiind de acord cu „Operaţiunea Sparanghelul”, împotriva propriilor decizii care se adresează românilor, prin care sînt îndemnaţi „să respecte cu sfinţenie” Ordonanţele militare, încălcate însă de autocarele care se plimbau ca Vodă prin lobodă prin toată ţara, în miez de noapte, pentru a duce muncitorii la cules de sparanghel în Germania! Are astfel de obligaţii în caietul de sarcini Preşedintele României faţă de Germania?
După cum se ştie, nu există nici măcar o prevedere în Ordonanţele militare sau în discursul Preşedintelui despre libertatea românilor de a merge la muncă în fermele din România, pe cîmpurile unde acum se derulează muncile de primăvară, pe care ar putea să muncească şi „diaspora”, mai ales că „diaspora” este cea care a adus Coronavirusul în ţară, iar acum ar avea nevoie de un loc de muncă.
Cineva trebuie să ne dea răspunsuri la toate aceste semne de întrebare. Dacă este o afacere, a cui este? Dacă este altceva, cine a negociat-o, cu cine şi de ce s-a făcut în acest fel, folosindu-se de toate instituţiile statului?
Autor: Ion Spanu
Sursa: Cotidianul