Binomul SRI – DNA era deja constituit și funcționa eficient în momentul preluării președinției României de către Klaus Iohannis. El, însă, binomul, era la acel moment tricefal. Dezvăluiri recente („sufrageria lui Oprea”, interviul cu Daniel Dragomir, ultimele declarații ale lui Liviu Dragnea) confirmă că, pe lângă mult mediatizații Florian Coldea și Laura Kovesi, un rol esențial (poate cel de lider maxim) în conducerea binomului îl avea, în ianuarie 2015, George Maior.
SRI se asigurase, în perspectiva prezidențialelor din 2014, pentru ambele variante de rezultat. Altfel spus, își luase măsurile necesare ca oricine va câștiga în disputa dintre Ponta și Iohannis el, SRI, să cadă în picioare, să se poată revendica taberei victorioase. Este bine cunoscut faptul că, în vreme ce Maior l-a sprijinit în acele alegeri pe Ponta, Coldea a jucat de partea lui Iohannis.
Neobișnuit pentru lentul Iohannis, printre primele și foarte rapidele măsuri luate din postura de președinte al României a fost îndepărtarea lui George Maior de la conducerea civilă a SRI. Ca mai mereu în astfel de situații, scăparea de un personaj greu și extrem de incomod s-a făcut prin promovare. George Maior a primit postul de Ambasador al României în SUA. Dar nu doar la inițiativa lu Klaus Iohannis ci, după cum mărturisea ieri, într-o postare pe pagina sa de Facebook, generalul Dumitru Iliescu, fost șef al SPP în regimul Ion Iliescu, și cu largul sprijin al SUA.
„SRI a devenit tot mai prezent in jocurile politice pentru mentinerea puterii de catre cei aflati la conducerea tarii, dar si in campul tactic numit justitie, fapt ce a alterat grav sistemul democratic din Romania. Domnul Maior a cunoscut in detaliu toate operatiunile desfasurate de Coldea, le-a aprobat si l-a ajutat in demersul sau. […] Poate il intraba cineva si pe domnul Maior despre aceste ilegalitati, facute cu buna stiinta a reprezentantilor partenerului nostru strategic, care de fapt l-au recompensat, pentru serviciile aduse cu postul de ambasador in SUA”.
Ca răsplată pentru sprijinul acordat de Florian Coldea în câștigarea scaunului de la Cotroceni, Klaus Iohannis l-a păstrat pe acesta pe funcție. Vulnerabilizându-se, evident, prin acest gest de recunoaștere a unor merite bazate pe depășiri de competențe. Și dându-i implicit lui Florian Coldea un ascendent în a cuteza să transforme binomul din ce era la ieșirea din scenă a lui Traian Băsescu în ceva mult mai toxic și agresiv. Într-un comando de condus, nedemocratic, țara.
În fața acestei acaparări ilicite și galopante de putere, Klaus Iohannis s-a văzut nevoit, tot cu o rapiditate ce nu intra în zona sa de confort cotidian, să întreprindă ceva pentru a nu deveni, prin inacțiune, o simplă marionetă. L-a desemnat pe omul lui de încredere, Eduard Hellvig, ca succesor al lui George Maior în poziția de director SRI.
Există toate elementele să credem că, la investirea sa, Eduard Hellvig a convenit cu Klaus Iohannis aplicarea unui plan de acțiune prin care președintele țării să-și recupereze, în timp, prerogativele constituționale confiscate de statul paralel.
În virtutea acestui plan, în septembrie 2016 a fost îndepărtată de la ÎCCJ (prin promovare la CCR, cum altfel?) Livia Stanciu. Înlocuită de președinte cu o persoană selectată atent de el deci, cu certitudine, de maximă încredere și loialitate: Cristina Tarcea. Apoi, în ianuarie 2017, a fost rândul lui Florian Coldea să părăsească funcția de prim-adjunct al șefului SRI (după ce a fost suspendat de Eduard Hellvig, cu acceptul prealabil al lui Klaus Iohannis). Ieșiri din scenă discrete, fără scandal și turbulențe care să tulbure apele, adică exact cum își dorea Klaus Iohannis.
Singura „nerezolvată”, în pofida presiunilor la care a fost supusă, rămânea Laura Kovesi. Aici problema s-a complicat. Din 3 motive: sprijinul SUA, sprijinul străzii dependente de Facebook și dosarele familiei Iohannis.
Forța acestor trei constrângeri nu putea fi bagatelizată de Klaus Iohannis. Fiecare dintre ele, în parte, îi putea pune în pericol, dacă nu chiar compromite, obținerea unui al doilea mandat de președinte al României.
Și, atunci, planul a necesitat ajustări. Laura Kovesi trebuia îndepărtată prin intermediul altora, dintre cei cu care Iohannis nu putea fi suspectat de complicități. S-a apelat, astfel, la variante cu terți, în speranța că, presată prin metode specifice intelligence-ului, șefa DNA va ceda psihic și va demisiona.
Operațiunea Black Cube
Din stenogramele interogatoriilor luate reprezentanților firmei israeliene (publicate la vremea respectivă de Ion Cristoiu) rezultă că directorul onorific al Black Cube (Meir Dagan, fost șef al Mossad) a verificat la București și a primit confirmări că acțiunea comandată de români avea acordul de la cel mai înalt nivel al statului. Daniel Dragomir mărturisea în interviul de acum două zile că a fost întrebat insistent de procurorii DIICOT dacă el, prin ceea ce a făcut în această operațiune, nu a îndeplinit, cumva, o misiune trasată de Iohannis și Hellvig. Evident că o astfel de eventuală misiune nici nu poate fi mărturisită și nici nu poate fi dovedită. Că doar nu discută personal președintele sau șeful SRI cu un executant aflat undeva la coada ierarhiei. Există relee sigure, securizate, prin care astfel de ordine se transmit. Faptul că Klaus Iohannis a ieșit la vremea publicării stenogramelor respective să declare personal că nu are nicio legătură cu operațiunea Black Cube și că, la scurt timp după aceea, s-a descotorosit și de M.R. Ungureanu de la SIE (suspectat a fi fost sursa lui Dagan) constituie, prin contrastul cu comportamentul obișnuit al președintelui, mai mult o confirmare decât o negare.
Dezvăluirile lui Sebastian Ghiță
Atunci când Sebastian Ghiță și-a început serialul de dezvăluiri, avea de partea sa cel puțin o facțiune din SRI care îl alimenta cu documente și care, în final, l-a ajutat să fugă din țară. De ce a tăcut Ghiță brusc, după căderea lui Coldea? Doar ținta lui principală, declarată, era Kovesi?! Să o fi iertat brusc pe aceasta, mulțumindu-se cu „trofeul” Coldea? Nici vorbă!
În mod cert, muțenia lui Sebastian Ghiță după căderea lui Coldea a fost rezultatul unor negocieri. Cel mai probabil, la vârful piramidei decizionale de la București s-a considerat că, odată îndepărtat Coldea, scoaterea din joc a Laurei Kovesi se va putea face și altfel, cu mai puține pagube colaterale decât dacă Ghiță și-ar continua serialul de dezvăluiri, compromițând astfel, total, două instituții esențiale, SRI și DNA, și așa destul de șifonate. Pe de altă parte, i s-a explicat și Laurei Kovesi că este spre binele ei s-o lase mai moale, o vreme, cu dosarele lui Ghiță și cu presiunile pentru extrădare. Ceea ce șefa DNA, după cum se vede, a înțeles perfect. După arestarea lui Ghiță la Belgrad, cazul lui a intrat în umbră. Mai mult, ca să scadă presiunea pe care unul dintre atacatorii ei cei mai periculoși, Traian Băsescu, o punea asupra sa, din țară, Laura Kovesi a lăsat-o în pace și pe Elena Udrea, de ale cărei dosare nu se mai aude nimic de luni bune.
***
Dacă, referitor la Operațiunea Black Cube, există indicii deloc neglijabile că declanșarea ei a beneficiat de o încuviințare discretă cu capul de la Cotroceni (pe mutește, bine înțeles), referitor la dezvăluirile lui Ghiță (completate și adăugite de Traian Băsescu) tandemul Hellvig – Iohannis nu a trebuit să facă altceva decât să le observe consecințele. Doar că, la un moment dat, înainte ca ultima țintă, cea mai importantă (Laura Kovesi), să fie doborâtă, ambele asalturi s-au oprit. Peste Black Cube s-a așternut tăcerea, Sebastian Ghiță a dispărut din peisaj iar Traian Băsescu s-a retras în expectativă.
***
Era de așteptat și am anticipat reluarea asaltului asupra Laurei Kovesi după terminarea vacanței de vară. Doar că această redeschidere a focului ne-a rezervat niște surprize de proporții. Canonada nu a mai venit din direcția gurilor de foc cu care ne obișnuisem până atunci, ci din aliniamente noi.
Prima mare surpriză a fost boicotarea ședinței CSM de către 6 doamne judecător în frunte cu, bombă, însăși Cristina Tarcea, președinta ÎCCJ, numită acolo, cum spuneam, ca om de maximă încredere, chiar de Klaus Iohannis. Gestul doamnei Tarcea are o semnificație uriașă. El, prin gravitatea consecințelor sale, nu putea fi făcut fără acordul (dacă nu cumva chiar „la ordinul”) președintelui României. Ce consecințe a avut acest gest? Coagularea unei mase critice de judecători care să reușească blocarea demiterii abuzive a șefului Inspecției Judiciare. Acest urma să semneze (deci să valideze) în doar câteva zile raportul IJ despre controlul efectuat la DNA.
Ca să se elimine orice suspiciune că ar fi fost vorba de o pură tresărire de conștiință a Cristinei Tarcea și nu de un plan bine ticluit dinainte, la câteva zile după această boicotare a ședinței CSM, a apărut la A3 Raportul IJ la DNA, un document absolut devastator pentru reputația lui Augustin Lazăr și a Laurei Kovesi.
Simultan, Daniel Dragomir (un personaj cheie din dosarul Black Cube) acordă, într-o primă ieșire publică, un interviu eveniment la RTV. În care dezvăluie (parțial cu probe, parțial cu promisiuni de probe) niște abuzuri incalificabile ale Laurei Kovesi. Cine îl putea determina (și proteja) pe Dragomir să facă acest gest aproape nebunesc dacă nu aceleași forțe, suficient de puternice, care l-au convins și să între în războiul cu șefa DNA?! Ghici ciupercă…
Iar o zi mai târziu Lumea Justiției prezintă niște SMS-uri de derbedeu neînfricat schimbate între procurorul Portocală (favoritul, îndelung protejatul și modelul de profesionalism al Laurei Kovesi) și deputata Andreea Cosma fiica unuia dintre inculpații acestuia. După care, în seara cu pricina, doamna Cosma apare și la RTV unde mărturisește niște comportamente absolut deviante ale procurorului Portocală. Pe care, în continuare, Laura Kovesi îl apără prin nerepudiere, menținându-l astfel în vârful listei sale de valori.
Este limpede că tot acest iureș nu se putea declanșa, simultan, doar prin pure coincidențe. El a fost plănuit de niște minți antrenate, de niște profesioniști ai scenariilor de acest fel.
Dacă, până acum, am asistat la acțiuni anti – Kovesi de tip gherilă, cu partizani răzleți (Ghiță, Băsescu, Andronic) și fără un plan cu coordonare unitară, după aceste evenimente și dezvăluiri în cascadă din ultima săptămână putem spune că ceva esențial s-a schimbat: operatiunea „Debarcarea lui Kovesi” beneficiaza, acum, de un centrul de comanda. De comandă unică!
Sursa: Contele de Saint Germain