Site icon gandeste.org

Omenirea intre un “despot intelept” si “anarhia absoluta”

Este cel putin ciudata, daca nu absurda, pretentia permanenta oamenilor de a dispune de un “despot intelept”, dar  in acelasi timp de a “submina” orice fel, dar absolut orice fel de autoritate.

Unei astfel de atitudini nu-i poti rezerva nici macar un zimbet ingaduitor, tipic atitudinii infantile a unui copil nevinovat sau a unui psihopat. O astfel de atitudine te lasa mut.

Am incetat de mult sa mai sper in a gasi oriunde, inclusiv in internet, macar vreo urma a unui mesaj coerent. Teorii conspirationiste, inerente apocalipse, guverne mondiale care nu vor decit sa subjuge fiinta umana, lipsa de atitudine, instigatii la proteste mondiale, etc., etc., etc..

Am afirmat de nenumarate ori ca societatea actuala a scapat de mult de sub orice control. Am spus de nenumarate ori ca as sta mult mai linistit daca as sti ca intr-adevar ar exista vreo posibilitate ca vreo “autoritate mondiala” sa ia in miini “haturile lumii” si faca “ordine”.

Insa nu ma pot imbata cu apa rece. Aceasta lume nici macar nu are “haturi”. Aceasta lume s-a dezvoltat “anarhic” iar acum este mult prea tirziu sa se mai poata schimba ceva cel putin cu singurele instrumente pe care aceasta lume a fost capabila sa le inventeze de-a lungul evolutiei sale haotice: instrumentele politico-economico-militare. Este nevoie vitala de instrumente teoretice noi.

Aceasta lume nu poate supravietui decit numai si numai atunci cind va invata sa “desfaca” ceea ce face. Sa “dezinventeze” ceea ce a inventat. Omenirea trebuie sa inventeze “dezinventia”. Sa “recicleze” nu doar masini. Sa recicleze insasi societatea umana. Sa se “recicleze” pe sine insasi.

Omenirea trebuie sa se “defaca” si sa se “refaca” in modele noi, performante, nu in aceleasi modele vechi, perimate, verificate deja si condamnate de “tribunalul” istoriei ca fiind “nefunctionale”. Ca si cum am “topi” o masina de epoca pentru a produce din nou aceeasi masina de epoca, o masina care, evident, va fi o masina “nou nouta” ca “an de fabricatie” dar va ramine “aceeasi” masina invechita daca nu inventeaza cineva un “model nou” cu care sa o compare.

Lumea a invatat sa se apere inventind “razboiul”. Si-a creat institutii militare si tehnici performante de ucidere in masa. Niciodata insa nu a stiut cum sa mai “scape” de aceste institutii si de aceste imense arsenale. Iar cind “pericolele” au incetat sa mai existe, Nu a “dezinventat” razboiul ci a inventat “noi pericole”.

Lumea a invatat sa traiasca mai bine inventind “industria” si “productia de bunuri”. Iar cind aceasta a devenit mai mult decit suficienta, cind aceasta a devenit “supraproductie”, in loc sa “dezinventeze” industria si sa o “reinventeze”, si-a consumat toata capacitate ei intelectuala pentru a inventa “consumul”. Si-a creat pentru asta “institutii specializate”: corporative, financiare, guvernamentale, stiintifice, sociale, etc.. Niciodata insa nu a stiut cum sa mai scape de aceste institutii si de birocratismul colosal pe care l-au generat acestea si care nu mai permite nici cea mai mica schimbare, nicaieri in lume. Cind “consumul” a ajuns la limita “biologica” a fiintei umane, in loc sa “dezinventeze” consumul a inventat “consumul cu orice pret”. “Distrugerea insasi” a devenit un “bun de larg consum”. Bombele trebuiesc “consumate”. Odata consumate ele trebuiesc puse la loc, caci altfel cei ce le-au produs nu ar mai avea ce face si ar inceta sa mai “consume”. Vor continua deci sa distruga consumind si sa consume distrugind.

Iar problema fundamentala a acestei civilizatii este aceea ca oricit de “performanta” ar fi in “ a distruge” tot ce a construit, asta nu inseamna nici pe departe ca a capatat intelepciunea de a “desface” ce-a facut.

Oricit ne-am imagina scenarii apocaliptice, in care miscarile mondiale de “protest” ar flutura drapeluri victorioase peste ruinele “Wall Street-ului”, in care “guverne oculte” ar extermina nu stiu cite “treimi” din populatia planetei si ar instaura nu stiu ce “ordine mondiala noua”, niciodata nu vom fi capabili sa ne imaginam aceasta ordine in afara instrumentelor “vechi” pe care le avem la dispozitie, in afara conceptelor machiavelice. Pentru ca nu avem “instrumente noi”. Pentru ca NU EXISTA aceste instrumente. Nimeni nu s-a preocupat sa le creeze. Nici o “ordine mondiala” nu va fi in aceste conditii “noua”. Nici o miscare protestatara nu va fi capabila sa faca altceva decit sa “distruga”, nu sa “desfaca” si cu atit mai putin sa “puna ceva in loc”. Altceva decit tot ceea ce a distrus. Daca ar fi existat vreo “solutie noua” la “problemele vechi”, s-ar fi aplicat ea demult.

Dar nu exista. O solutie trebuie “cautata”. “Trebuie “creata”. Trebuie “experimentata”. O “solutie” nu poate veni asa “din senin”. Nu poate veni din “nimic”. O “solutie” nu poate veni decit din “elementele” acestei lumi, “desfacute” cu grija, pastrate cu grija, nu distruse cu ura si “refacute” intr-o alta forma si in zone “izolate” de lumea veche.  Ori nimeni, absolut nimeni nu se ocupa acum in lumea asta de asa ceva.

Oamenii graviteaza bezmetici intre a cere cu disperare o “mina de fier”, un “Hitler” care sa faca “ordine” in lume si a “distruge” cu perseverenta si nebanuita ura tot ceea ce le sta in cale.

In Libia si in toata Africa de Nord oamenii isi “vineaza” cu frenezie “despotii”. Acum citiva ani, nici nu le-ar fi trecut prin cap asa ceva, asa cum nici romanilor nu le-a trecut prin cap prin anii ’80 ca vor ajunge vreodata sa-si vada peretii caselor din urbile lor linistite, ciuruite de gloante si caladrimurile inrosite de singe. In acelasi timp insa, combatantii din toata Africa de Nord, consuma munitie, beau coca cola, maninca hamburgheri dar mai ales… cheltuie bani. Iar dupa ce obosesc de vinat “forte proguvernamentale”, se duc “acasa” unde aprind “lumina”, se spala cu apa calda de la robinet, si continua sa-si plateasac taxele si serviciile publice pe care le-au folosit, acelorasi “guverne” pe care le distrug cu atita “patos revolutionar”. Si ca sa se duca sa-si plateasca taxele si serviciile publice, pasesc pe trotuarele acelorasi strazi pe care cu numai citiva ani  in urma, ardeau “drapele americane” si jurau credinta despotilor care-i indemnau atunci sa faca asta. Conduc “masini moderne”, de care cu numai citeva zeci de ani in urma nici macar nu auzisera.

In Londra, stirile ne vorbeau mai deunazi ca oamenii dau foc la tot ceea ce le iese in fata. In acelasi timp insa, se folosesc pentru asta de laptop-uri, de retele sociale, de telefoane mobile, beau coca cola sau alcool, fumeaza tigari, iar cind obosesc de atita “dat foc”, se urca in niste “masini”, alimentate cu “benzina” si se duc in niste “case” carora nu le dau foc, pentru ca sint “ale lor” si se odihnesc, beneficiind de gaz natural, curent electic si apa de la robinet.

In America, sau Spania, sau Grecia, si nu peste multa vreme in toata lumea, oamenii viseaza sa danseze peste ruinele institutiilor guvernamentale sau financiare, blocind tot ceea ce mai functioneaza inca. Chiar si un copil ar fi hotarit, cindva, sa transfere toata productia mondiala in China in fata unui scenariu atit de apocaliptic.

In “lumea civilizata”, in “Lumea Intiia”, oamenii s-au obijnit sa “consume” si s-au “dezobijnuit” sa “produca”. Le-a placut foarte tare asta, (cui nu i-ar palce?) si cind nu au mai avut bani de pe urma muncii lor productive, au cerut “bani cu imprumut”. Sigur, au venit “emigranti” ca sa munceasca-n locul lor. I-au platit si pe acestia tot cu “bani de imprumut”. Iar acum, i-a lovit pe toti “amnezia” si nu mai stie nimeni “cui” sint datoare bancile si statele lumii. Inca odata, in loc sa “dezinventeze” consumul cu orice pret”, oamenii au inventat “consumul pe datorie”. Iar cind li se cere sa “plateasca datoria”, au “identificat” din nou dusmanul… a nu stiu cita oara de-a lungul istoriei. Acuma nu mai sint “burghezii” lui Lenin si nici “evreii” lui Hitler, sau vreo alta “rasa”. Acuma sint “bancherii” si “speculantii” de pe Wall Street. Acuma sint “marile corporatii” si “dolarul” insusi. Pentru ca cineva le-a “indicat” acest dusman. De parca acesti “dusmanii ai popoarelor” actuale, ar avea vreo “personalitate”. De parca vreunul macar din acesti “dusmani”, ar putea fi “identificat” in carne si oase. Pare ca niciodata Cervantes nu a fost mai actual decit acum.

Oamenii si-au propus sa “dea foc lumii”, pentru ca li s-a parut “corect” cind li s-a “sugerat” sa faca asta prin “puterea exemplului” unor “huligani” de meserie, remunerati pe state de plata pentru huligania lor “revolutionara”, pina cind “sobolanii” vor iesi afara si vor da socoteala. Dar “cine” este dusmanul? Cu cine se vor “bate” insa pentru “drepturile lor”? In special dreptul “fundamental” de “a consuma”, oricit, “pe datorie”? Cu “morile de vint”? Nuuu. Evident, cu “vecinii” lor din aceleasi orase, “deghizati” insa in “politisti” sau in “soldati” sau in “functionari de banci”, etc.. (Un razboi al “oamenilor, sau al “etichetelor”?) In acelasi timp insa, ei “oamenii”, dar TOTI oamenii, se folosesc de aceleasi ultime inventii tehnologice, beau aceleasi coca cola sau alcool, maninca aceiasi hamburgheri,  beneficiaza de aceleasi servicii publice, dar mai ales… cheltuie aceiasi bani pe care ii dezaproba cu atita ura, si si-si consuma tot restul timpului vietii lor pentru a-i obtine… cu orice “pret”. Chiar si cu pretul “vietii”. A vietii “altora”, evident.

Nimeni, nicaieri, nu si-a imaginat nici macar o secunda, ca actiunile lor, nu pot conduce decit la o lume fara laptop-uri, internet, telefoane mobile, coca cola, gaz natural curent electric sau benzina, daca actiunile lor ar putea avea vreun oarecare succes. Nu numai ca nu vor mai putea consuma “in exces”. Nu vor mai putea consuma nici macar pentru a “supravietui”.

Nici ei si nici institutiile corporative, militare, financiare, guvernametale sau informative, oculte sau neoculte, care instiga si finanteaza astfel de activitati si care se intrec in a inventa scenarii cit mai “apocaliptice” si teorii cit mai “conspirationiste” si-n a bombarda mediatic cit mai eficient masele cu ele. Singurul lucru de care au fost in stare insa “bogatii lumii” si “factorii de raspundere”, a fost sa se “asigure”, inconjurindu-se de”averi”, de “armate private” de mercenari, in fata unor vremuri ale lui “scapa cine poate”, sperind ca astfel, ei vor “putea” scapa.

Indiferent insa de “cine” si “cum” va “scapa” din asta, mai devreme sau mai tirziu, cineva, undeva, va intelege ca mergind pe aceleasi “cai gresite”, nu va putea ajunge decit la acelasi deznodamint. Ca daca “a scapat”, a scapat doar… din greseala. Ca nu a fost decit o “intimplare”. Ca “disolutia” nu este si nu poate fi niciodata “o solutie”. Ca “despotia” oricit ar fi de “inteleapta” nu poate decit sa “dezbine” pentru “a conduce” si nu poate conduce decit spre o aceeasi “anarhie absoluta”, iar “anarhia” oricit de “absoluta” ar fi ea, nu poate decit sa reclame o “despotie inteleapta”. Ca aceste concepte, se invirt intr-un cerc vicios perpetuu si ne-au facut sclavii lor. Sintem sclavii propriilor noastre concepte, si nicidecum ai vreunui “guvern mondial”. sau ai “altor oameni”.

Sintem sclavii propriilor noastre minti. Si-atit.

Cristian Adrian Butusina
sursa: masinauniversala.blogspot.com

Exit mobile version