Omenirea începe să-și piardă răbdarea în fața politicilor absurde și abuzive de „ocrotire” a sănătății publice, adoptate de guverne cu tentații totalitare. Statul își asumă pentru prima dată în istorie rolul de sanitar total, printr-o atitudine de forță care excede limitele normalității, rol care îi conferă drepturi depline asupra evaluării sănătății persoanelor, putând lua orice decizii, cu sau fără voia lor. Ce fel de decizii, am văzut: de la blocarea totală a vieții sociale și economice, cu încarcerarea la domiciliu a vârstnicilor, cu penitenciarizarea instituțiilor spitalicești, până la închiderea muzeelor sau a parcurilor, considerate, total nejustificat, ca potențiale focare de infectare.
Profitând de incompetența politicienilor, medicii – nu doar infecționiști – au preluat frânele guvernării instituind un veritabil fundamentalism sanitar. Arafat și Tătaru, precum și alte câteva vedete medicale prezente mai des prin studiouri decât prin saloane, hotărăsc cum trebuie să trăim ca să nu ne îmbolnăvim și să le dăm lor bătaie de cap. Pentru nici o altă maladie – poate doar cu excepția ciumei și holerei – nu s-a procedat atât de radical, restricționându-se pur și simplu dreptul la o viață socială normală a tuturor. Deciziile nediscriminatorii luate pentru ansamblul societății au condus la inactivitatea și sărăcirea unor comunități întregi care nu aveau nicio legătură cu epidemia. Hăituirea celor care ieșeau din casă fără declarație pe proprie răspundere și internarea forțată a asimptomaticilor constituie abuzuri demne de Cartea Recordurilor. Tratarea fenomenului în plan generalist fără a ține cont de dimensiunea focarelor și în funcție de algoritmi stabiliți discreționar face ca întreaga societate să se înscrie pe un traseu periculos de lehamite și exasperare.
Faptul că sectoare întregi sunt condamnate la inactivitate și faliment fără a se avea la bază analize elementare, pune la grea încercare răbdarea oamenilor care, conform sindromului „Ceaușescu” (acela al unor restricții absurde, de genul închiderii devreme a restaurantelor și reducerea programului TV la două ore) amenință să atingă limita de la care până și mămăliga poate să explodeze. Nesiguri pe ei, guvernanții care sunt mai preocupați de viitorul electoral decât de prezentul social, i-au lăsat pe Arafat și Tătaru se instituie acest veritabil fundamentalism sanitar care nu ține cont nici de realitatea fenomenului ( ce s-ar întâmpla dacă GCS-ul ar da publicității zilnic cifra totală a deceselor, pe categorii: boli cronice, accidente, crime, erori medicale, cam pe unde s-ar înscrie COVID-ul ca pondere?) și nici de specificul societății (cu atacuri nejustificate la adresa credinței și datinilor ortodoxe).
Semnalele care vin din afară, de prin țările în care populația începe să reacționeze cu violență față de reintroducerea unor restricții majore, nu sunt deloc de bun augur și mă întreb cum vor decide responsabilii că pot fi prevenite. Oricum, altfel decât cu îndemnul de a ne spăla pe mâini și de a purta mască, pe care nici nu ar mai fi necesar să ni le tot repete primul specialist la țării în materie de igienă personală.
Autor: Octavian Andronic
Sursa: corectnews.ro