Asta este o altă meteahnă teribil de enervantă a lumii moderne cu aberațiile ei de tipul corectitudinea politică și alte rahaturi, pentru că oamenii mai nou au devenit cu toții niște panseluțe sau păpădii peste care nici vântul nu poate să adie mai tare, că le zboară de pe loc. În vremurile străvechi, pe timpurile străvechiului Israel să zic, fiindcă na, iudaismul înseamnă ce înseamnă pentru mine, cărturarii și cei ce vor deveni rabinii perioadei pre-mișnaice și mișnaice, nu aveau grețuri în a spune albului alb și negrului negru, de teamă că lezează nu știu ce sensibilități. Cărturarii erau cărturari, preoții erau preoți, și poporimea era „am haaretz” sau „amei haaretz.” Adică niște ignoramus, că aia era realitatea. Nu stătea nimeni să ți-o învelească în staniol și să-i pună fundiță roz, ca să pară mai atractivă și politicoasă. În Talmud se găsesc discuții în care sunt citați rabinul Elazar care folosește cuvântul „ignorant”, rabinul Shmuel bar Nahmani care folosește cuvântul „țărănoi” și alte critici care nu menajează. Pentru că treaba lor nu era menajarea sensibilităților, treaba lor era Adevărul. Cuvântul și Legea lui Dumnezeu. Rabbi Akiva spune despre el însuși că a fost un „am haaretz” până la 40 de ani când s-a apucat el de studiat Tora serios! Rabbi Akiva care e considerat de mulți părintele Mișnei! A fost sărac și mujic jumătate din viața lui, a încercat la un moment dat să studieze Tora, dar i s-a părut prea greu și a renunțat (!!!), până când într-o zi, ne povestește Talmudul, a văzut în preumblările sale un firicel de apă găurind piatra unui munte. Și atunci și-a zis dacă firicelul ăsta de apă, așa mic și aparent neînsemnat, poate să străpungă duritatea rocii, atunci chiar și eu, un ignorant actualmente, un am haaretz, pot să pătrund cu mintea tainele Torei. A rămas în istoria iudaismului ca unul dintre cei mai mari înțelepți și experți halahici, o icoană a iudaismului, murind moartea unui martir după 90 de ani încolo, ucis de romani pentru a fi predat Tora în public.
Acum nu mai poți să spui nimic. Nici nu mă refer la minorități sexuale și alte bazaconii. Nu mai poți nici să-i spui neșcolitului că e neșcolit. Celui care nu are habar, că nu are habar. Celui care nu cunoaște, că nu cunoaște. Democrația trebuie impusă cu forța inclusiv în domeniul intelectului, nimeni nu are voie să iasă din rândul de mijloc, că totul e pe egalitate. A, da, și pe smerenie prost înțeleasă. Eh, ghinion, nu există democrație și egalitate în domeniul intelectului. Există ignoranți, mai puțin ignoranți (cu diverse grade, firește) și cunoscători (adică cei în posesia cunoașterii, în egală măsură posedați de cunoaștere). Există un singur lucru care se opune ignoranței: cunoașterea. De aceea, hinduismul de exemplu (dar nu e singura tradiție), pune calea cunoașterii, jnana-marga, pe locul cel mai înalt în vederea realizării totale a ființei. Pentru că nu acțiunea este opusul ignoranței, cunoașterea este opusul ignoranței, de aceea acțiunea nu poate ajunge niciodată acolo unde te poate purta cunoașterea.
That’s all folks! Good night and good luck.
Autor: Olimpia Olari-Stan