Problema migrației care asaltează Europa nu este a corcirii raselor, ci a ciocnirii civilizațiilor. S-au scris cărți celebre pe tema asta.
Când e vorba despre imigranți, realitatea bate ideologia.
Influențele culturale, spirituale, sociale, infracționale, familiale, religioase, pe care imigranții le au asupra comunităților locale europene unde-și bat țărușul sunt incontestabile.
Într-o conferință susținută acum șase ani la Cluj, citată de Bogdan Tiberiu Iacob pe Inpolitics.ro, reputata intelectuală Ana Blandiana s-a referit pe larg la acest fenomen:
„Astăzi 50% din populația Londrei este ne-engleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa. În mod evident, acum, ca și în antichitate, cei cuceriți reușesc să cucerească, vechile colonii ocupă încet-încet centrul, pe care în cele din urmă reușesc să-l dizolve printr-o subtilă subversiune, în care mentalitățile, credințele, tradițiile diferite sunt arme mai puternice decât armele propriu-zise, mai ales când foștii cuceritori nu și le mai respectă și chiar nu și le mai amintesc pe ale lor. Și pentru că se vede cu ochiul liber cum istoria se repetă, n-ar trebui decât să înțelegem ce a fost pentru a descoperi ce va fi” (https://inpolitics.ro/discursul-lui-orban-biet-pistol-cu-apa-blandiana-in-2016-popoarele-migratoare-vor-distruge-europa_1832735503.html). Este doar exemplu că intelectualii veritabli nu pot rămâne indiferenți la orealitate care nu este ideologică, ci demografică.
Occidentul nu este pândit de pericolul „rasei mixte”, cum se exprima neinspirat Viktor Orban (poate și traducerea e aproximativă), ci de fenomenul combinării civilizațiilor. Cei care împresoară Europa dinspre sud și dinspre est, pe apă și pe uscat, sunt toți de rasă albă. Dar sunt purtătorii altor civilizații și religii, care interferează cu civilizația occidentală, modificându-i adn-ul identitar. Mixarea nu e a raselor, ci a civilizațiilor. Asta era problema pe care o sesiza, de fapt, Viktor Orban.
Migrația modifică civilizația occidentală. Nu se știe dacă în bine sau în rău, dar o modifică. Occidentul se transformă în acel post-Occident despre care vorbea Orban și pe care-l descrie succint Ana Blandiana. Unele țări din vest acceptă această „mixare”; altele, din Europa centrală – între care și Ungaria – nu acceptă.
Întrebarea este: suntem obligați toți să acceptăm necondiționat imigranți? Așa cum am acceptat necondiționat vagoane cu vaccinuri care ne-au costat sute de milioane de euro și acum zac expirate prin depozite? Cum vom fi obligați să cedăm din gazele noastre celor care nu au deloc, așa cum cere herr Weber?
Iar dacă nu acceptăm imigranți în țara noastră, în curtea noastră, în casa noastră – ca să ne strice obiceiurile, tabieturile, credințele, tradițiile – suntem considerați naziști și rasiști?
Aici este toată disputa.
Există și imigranți de război care se adaptează repede. Își cumpără valize de haine, le poartă 29 de zile și în ziua 30 le returnează la magazin, că au aflat ei că o directivă europeană le dă dreptul să-și ia banii înapoi. Merg la restaurant și nu plătesc nota spunând că sunt refugiați și că UE ne dă bani pentru întreținerea lor ș.a.m.d. Au dreptate, au învățat regulile europene.
Orban spune un lucru simplu: fiecare să procedeze cum dorește, nimeni să nu-i impună altuia ce să facă în materie de migrație: „Ar trebui să ne lăsăm în pace, ca fiecare dintre noi ar trebui să decidă singur cu cine vrea să trăiască; ei (occidentalii -n.n.) au refuzat, și încă luptă împotriva Europei Centrale cu scopul de a ne face ca ei”, spune Orban. Și pentru asta este considerat rasist. Există cineva, acolo sus, care dictează că Orban nu are dreptul să gândească așa. Și că nu avem dreptul să decidem singuri pe cine vrem să primim în țară, în oraș, în casă.
Asta înseamnă integrarea în UE? Interzicerea dreptului de a ne alege modul de viață? Trebuia să ni se spună. Așa cum trebuia să ni se spună și că vom deveni o națiune de turnători, că vom fi monitorizați decenii în șir cu MCV, că decizia unui judecător anonim din CJUE este mai presus de Constituția țării ș.a.m.d.
Dezbaterea despre mutațiile complicate pe care migrația le provoacă în interiorul civilizației de tip occidental este mai veche.
Samuel Huntington prevestea încă de acum un sfert de secol că politica mondială va fi dominată de ciocnirea civilizațiilor. „Marea diviziune în rândul rasei umane și sursa dominantă a conflictelor va fi cea culturală. Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului”, spunea fostul profesor de la Harvard și consilier politic al președintelui Clinton.
„Conceptul de civilizație este cea mai înaltă formă de exprimare a identitații culturale”, scria Huntington. Iar când civilizația se mixează, identitatea culturală se pierde, astfel că „principalele conflicte vor fi între națiuni și grupuri din diferite civilizații”.
Cum se vor derula aceste conflicte? Iată ce spunea Ana Blandiana, în conferința citată:
„Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului”, consideră cunoscuta activistă civică.
Să fim optimiști. Dacă vom crede cu tărie în adevărul credințelor noastre, oricât de aberant ar fi acel adevăr, vom putea triumfa asupra celor care trâmbițează idealuri cu sclipici, dar care nu cred în nimic.
Autor: Octavian Știreanu
Sursa: cotidianul.ro