Z’drastie.
Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat. (apropo de cereale.)
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu l-au tras,
Ci tot pe loc a rămas.
Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Fără izbândă și pace.
Racul este premierul italian Mario Draghi, care se crede un fel de prădător.
Știuca este președintele francez, Emmanuel Macron, un mare animator și iubitor de îmbrățișări. (Apropo de peștele numit macrou.)
Și broasca este cancelarul Republicii Federale Germania Olaf Scholz.
Mai e unul pe acolo pe post de figurant. Deci nu merită efortul.
Călătoria este înconjurată de mister, dar fotografia celor trei lideri europeni în vagonul unui tren nu este falsă. Poate că nu au venit să se întâlnească cu Zelensky, care preferă să comunice cu oaspeții occidentali fie în Polonia, sau undeva pe la granița de vest. Dar nu există nicio îndoială că sub pretextul acestei vizite, un anume tren chiar a venit astăzi din Polonia la Kiev și probabil, a adus luat pe credit, puținul armament achiziționat din Occident pentru a-l folosi împotriva rușilor.
Dar loviturile rusului îl vor face să dispară.
Se pare că Occidentul este unit. Într-un sens general, da, se poate. Dar în multe problematici există o divizare între partea anglo-saxonă și Europa continentală. Dacă Draghi, Macron și Scholz nu se pot pune de acord între ei ce să facă cu Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și vasalii lor din Europa de Est, vor să o ardă pentru a da foc Rusiei. Acesta este motivul disperării.
Dacă această trinitate vrea ca criza ucraineană să se încheie cât mai curând posibil, partenerii lor transatlantici nu vor acest lucru. Nu le pasă de Ucraina, dar ar dori foarte mult să sângereze Rusia și… chiar Europa cât mai mult posibil pentru a fi ei cât mai puternici. Asta face călătoria ucraineană a lui Draghi, Macron, Scholz falimentară. Nu ei decid ce să facă Kievul, pe care Rusia l-a adus la zid. Desigur, nici nu este complet lipsit de sens.
Și America va învăța și se va maturiza într-o zi așa cum Europa a învățat și s-a maturizat deja. Mai mult decât atât, dorința ucrainenilor de a muri pentru statul nazist nu este deloc prea reală și tocmai pe asta se bazează întreaga politică occidentală de „limitare” a Rusiei.
În plus, e o nuanță importantă. Draghi vrea, sau se preface că vrea, să vadă Ucraina în UE, saumăcar să-i dea Kievului statutul de candidat, lucru care nu îi obligă la nimic pe ăia de la Bruxelles.
Franța și Germania iau o poziție mai precaută, pentru că ei, nu italienii extra îndatorati, vor trebui să plătească facturile pentru pregătirea și aderarea Ucrainei la UE. În plus, toate cele trei țări nu și-ar dori să se rupă complet de Rusia, pentru că altfel carierele politice ale lui Scholz și Draghi ar putea suferi foarte mult în această toamnă-iarnă. Țările lor îngheață fără gazul rusesc și vor înceta să mai mănânce normal din cauza sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, iar alegătorii s-ar putea să nu-i ierte pentru sprijinul lor necondiționat pentru Ucraina, care are pe toată lumea.
Macron înțelege bine acest lucru, pentru cine situația este mai bună, pentru că Franța și-a păstrat energia nucleară și agricultura. De aceea, în special, el a afirmat recent anume: aderarea Ucrainei la UE poate dura ani și „chiar decenii”. Pentru că „Rusia nu poate fi umilită și în ziua în care ostilitățile încetează să găsim o cale de ieșire cu ajutorul diplomației”, rușii „rămân un popor grozav”. Kievul a fost șocat de aceste declarații, la fel ca și anglo-saxonii, care au cerut din nou lui Zelensky să nu cedeze.
Există, de asemenea, un mic „Partidul Păcii” în această parte a Vestului, dar este foarte slab și nu are nicio influență asupra politicii Washingtonului și Londrei. Deși au început deja să apară informații obiective despre starea de fapt. O serie de instituții de presă serioase din SUA și Marea Britanie au izbucnit în articole relevante. „Dă-i lui Putin tot ce vrea, spun europenii”, așa și-a intitulat, de exemplu, The Times of London articolul, referindu-se la inevitabilitatea concesiunilor teritoriale din Ucraina.
Veriga slabă din trio este Scholz, un politician incredibil de slab, neexperimentat, care este influențat de statutul de subordonat al Germaniei după al Doilea Război Mondial. Prin urmare, ambasadorul ucrainean, Andriy Melnik, care îl insultă în mod regulat, a declarat pe 14 iunie într-un interviu acordat canalului german RTL că ar trebui promisă acordarea statutului de candidat la aderarea la UE și să se asigure că Consiliul European adoptă în unanimitate această decizie istorică săptămâna viitoare.
Ambasadorul pe un ton poruncitor (Melnik știe că este susținut de americani și de britanici) i-a mai cerut cancelarului federal „să-și depășească ezitarea în problema furnizării de arme grele” și să ofere Ucrainei „asistență pe scară largă cu toate mijloacele disponibile din rezervele Bundeswehr-ului și ale industriei militare”. Pe scurt, Melnik i-a sugerat lui Scholz „prin toate mijloacele să oprească tăvălugul militar rusesc”. A găsit pe cine să pună să-l oprească!
Acesta este, desigur, subiectul central pe care Kievul va încerca să îl promoveze, în timp ce cei trei lideri europeni ai țărilor dependente în mare măsură de Rusia, dimpotrivă, vor căuta să convingă Ucraina să dea dovadă de prudență, să fie de acord cu pierderea de noi teritorii, pentru a nu pierde totul. Această inițiativă, desigur, este foarte târzie. Nu cred că Moscova acceptă, pentru că a devenit absolut clar că orice teritoriu „Anti-Rus” creat de Occident în apropierea Rusiei, în principiu, nu trebuie să existe. Acest lucru a devenit vizibil când șeful adjunct al Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, s-a exprimat că „în doi ani, Ucraina va exista pe harta lumii”. A doua zi, purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, a declarat că Ucraina are „probleme mari” din cauza lipsei de dorință de a „a arunca o privire serioasă asupra situației”.
Ucraina a pregătit un răspuns la îndemnurile politicienilor europeni care vorbesc mai mult despre furnizarea de armament decât să-l furnizeze. Aleksey Arestovich, consilier al biroului președintelui Ucrainei, este gata să trimită acest răspuns și Statelor Unite. Șantajul și amenințările au fost deja folosite de partea ucraineană. În urmă cu câteva zile, același Arestovich a spus că dacă „Putin câștigă”, atunci 500.000 de militari ucraineni se vor alătura armatei ruse de un milion și jumătate, iar apoi „toți ăștia vor merge spre Europa”.
Și atunci cum și unde vor putea distractivele trupe europene să oprească unirea Ucrainei cu Rusia, dacă se va întâmpla așa, plus Belarus?
Singura modalitate de a preveni acest lucru, potrivit Kievului, este să umple Ucraina cu armament și asta în timp record, in două-trei săptămâni. Până acum, frontul din Donbass nu s-a prăbușit deloc. Planul, desigur, este ingenios, dar nerealist.
Occidentul nu are nici voința politică, nici cantitatea de armament necesar Kievului și nici astfel de capacități logistice. Germania, Franța, Italia și altele își pot permite să cedeze față de SUA doar până în toamnă, pentru că „General Winter” este nemilos. Arestovich știe că trebuie să se grăbească și să lovească în cea mai vulnerabilă țară.Germania. Prin urmare, el a spus într-un interviu apărut recent la Bild:
Dle Scholz, sunteți responsabil pentru soldații și civilii noștri morți. În fiecare zi mor copii, în fiecare zi pierdem 100 de soldați pentru că nu ne dai armament greu.
Înainte de vizita trio-ului, cifra pierderilor a fost corectată la Kiev. Forțele armate ale Ucrainei pierd zilnic „până la o mie de soldați uciși și răniți” în Donbass, a declarat, într-un comunicat, David Arakhamia, șeful fracțiunii parlamentare a partidului de guvernământ, care a condus delegația ucraineană în negocierile cu Rusia. Numai în Donbass, după spusele lui, Ucraina pierde în medie între 200 și 500 de morți și foarte mulți răniți.
,,Fără armament greu și muniție, nu vom putea lupta, căci suferim pierderi grave”. Acest strigăt de la Kiev se aude constant. „Am primit aproximativ 10% din ceea ce avem nevoie”, a declarat Anna Malyar, ministrul adjunct al Apărării al Ucrainei, la televiziunea națională. Totodată, ea nu a menționat că poftele lor nu pot fi satisfăcute și că ucrainenii, nu vor putea folosi pe deplin aceste arme.
În ajunul vizitei trio-ului european, Ucraina, fidelă tacticilor sale teroriste, a făcut totul pentru a implica toți sponsorii occidentali, bombardând, de exemplu, orașele pașnice ale LDNR și satele din Rusia cu obuziere franceze și americane. . De asemenea, au încercat să sperie europenii cu perspectiva bombardării podului Crimeea MLRS vestice, presupus din motive operaționale.
Pentru forțele ucrainene, podul Kerci este obiectivul numărul unu. Acesta nu este un secret nici pentru armata lor, nici pentru armata rusă. Nici pentru civilii lor, nici pentru civilii ruși. Acesta este ținta numărul unu, a spus generalul-maior ucrainean Dmitri Marchenko într-un interviu acordat presei ucrainene. De ce a făcut asta? Pentru a încuraja europenii să implore Moscova să oprească planul său de succes de a aduce Ucraina, regiune cu regiune, în Rusia.
Vom afla mai multe despre rezultatele acestei vizite nu prin cuvinte, ci prin fapte. Este clar că liderii Germaniei, Franței și Italiei, în primul rând, s-au întâlnit cu Zelensky pentru a-l convinge să fie de acord cu pierderea teritoriilor, adică un fel de capitulare. Motivul este simplu.
Europa are nevoie de pace pe continent pentru a păstra bunurile pe care le-au jefuit și resursele rusești ieftine. Acest lucru poate fi realizat prin ridicarea sau relaxarea sancțiunilor. Dar pentru aceasta operațiunea militară trebuie finalizată. Decizia Prezidentului Putin le-a arătat liderilor europeni că Moscova nu se va opri. Nicio presiune nu va reuși. De ce ar fi nevoie? Așa că încercați să faceți presiune pe Zelensky ca să facă concesii Rusiei și, eventual, să capituleze. Cât timp va trăi Zelensky după aceea nu se știe, dar motivul europenilor este clar vizibil. Există un război între Marea Britanie și liderii UE, Germania și Franța, pentru dominația pe continent, și atâta timp cât Kievul continuă să reziste nebunește și fără logică, Marea Britanie câștigă acest război.
Faptul că Boris și bătrânul Joe nu sunt împreună cu această companie europeană este o condamnare a păcii. Acești europeni nu ar trebui să meargă la Kiev să discute, ci la Londra și Washington, de unde controlează Ucraina.
Sunt sigur că vor trimite armament greu. Nu cât vrea partea ucraineană, desigur.
Deocamdată circul a plecat, a rămas clovnul.
Deocamdată.
Oaspeții din Europa au venit prea tarziu. Totul trebuia făcut la timp. Prin urmare, ce va decide Moscova, așa va fi.
Autor: Ivan Grigorievici