De ceva timp Comisarul European Corina Crețu s-a mutat, cu poșetă cu tot, în România, pentru a se implica în campania violentă dusă de Opoziție împotriva Guvernului PSD- ALDE. Declarații de presă din postura de Comisar European prin care Guvernul e acuzat de a nu accesa fonduri europene, interviuri în cascadă în presa română prin care ea, Corina Crețu, apare opiniei publice de la noi drept Mămica națiunii, cea care vine de fiecare dată la București încărcată cu cadouri comunitare.
Se știe că PSD nu s-a grăbit, pînă acum, să proclame printr-un Comunicat cu bătaie națională, internațională și interplanetară că se simte onorat, fericit, beat de fericire s-o pună pe Corina Crețu pe lista sa la europarlamentare. Lovită dublu – în orgoliu și în interesul de a mai beneficia patru ani de o sinecură la Bruxelles – Corina Crețu a devenit dușmanul de moarte al Guvernării PSDALDE și, fără să-și dea seama, al României la Înalta Poartă de la UE. Profitînd și de relația sa mai aparte cu Președintele Comisiei Europene, Corina Crețu a dus și duce o campanie de turnat șoapte otrăvite în Înaltele Urechi ale Birocraților de la Bruxelles. Pornirea nu diferă ca temei de cea a Puciștilor din PSD.
Liviu Dragnea, confundînd România cu județul Teleorman, i-a tratat cu sictir pe adversarii din PSD. Și aceștia, după cum îi mărturisesc prestațiile, și-au ieșit din minți și astfel au fost loviți de Sindromul Liviu Dragnea. Viața și activitatea lor, teoretic bogată dacă ne gîndim că umblă, totuși, în două picioare, s-a redus la ura față de Liviu Dragnea. Că politicianul adevărat, prin asta diferă de o vestală, că-și ține sub control hormonii și acționează calm, lucid, supunîndu-se exclusiv interesului politic, e o altă poveste. E povestea amatorismului infantil care bîntuie politica noastră din ultimul timp, în care stările sufletești – de la amor pînă la ranchiună – alcătuiesc temelii pentru vorbele și faptele celor care se pretind lideri politici. Sigur e că înfuriată la nivel de Mița Baston, Corina Crețu azvîrle cu vitrion în dreapta și-n stînga, doar-doar l-o nimeri pe Nae din Carnaval. Pentru că Liviu Dragnea a tratat-o altfel decît pe Cleopatra cu nas istoric de la Bruxelles, Corina Crețu s-a avîntat în bătălia politică din România. N-are importanță că un Comisar European n-are voie să se implice chibițărește în viața politică a unui stat membru și cu atît mai puțin a statului care a trimis-o la Bruxelles. Ar fi normal ca la Comisia Europeană să i se atragă atenția că pentru ea, cîtă vreme e Comisar, România e unul dintre statele membre. Cine să-i atragă atenția? Jean Claude Juncker? Dați-mi voie să rîd. În hohote, avînd în vedere ce se șoptește pe la colțuri.
Implicarea Comisarului European Corina Crețu în chelfăneala din România ia două înfățișări. Pe de o parte angajarea împotriva Guvernului PSD-ALDE de partea Opoziției, folosind în chip penal postura de membru al Comisiei Europene, în numele căreia vorbește fără a fi mandată pentru asta sau, cel puțin, fără ca statutul să-i permită asta, pe de alta, supraestimînduși bunăvoința față de România pînă la proporțiile ridicole de Mămică a țării. În această cheie trebuie să vedem noul interviu dat de Corina Crețu unei televiziuni de știri. Dincolo de reîntărirea fălirii cu ce face ea pentru țară, în timp ce guvernul PSD nu face nimic, Corina Crețu a simțit nevoia să se adreseze poporului român din ipostaza de Fecioara Maria demult înălțată la cer:
„Mesajul meu este acela că România trebuie să continue drumul său european. (…) Nu trebuie să ne jucăm cu viitorul nostru. (…) Este surprinzător ca o ţară care a cunoscut atîtea beneficii din partea Uniunii Europene (…) să dai cu piciorul tuturor acestor oportunităţi. Nu cred că îşi doreşte cineva acest lucru şi îmi pare rău că a venit, nu ştiu, din neant, această posibilitate ca România să iasă vreodată din Uniunea Europeană. Deci asta, după părerea mea, ar fi o catastrofă naţională şi vom fi cu toţii responsabili pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri”.
Imaginați-vă un oaspete pe care l-ați primit cu toate gesturile și vorbele de rigoare. După ce ți-a mîncat friptura și ți-a băut vinul, înainte de înfige lingurița în prăjitura pe care nevastă-ta i-a făcut-o, respectivul se îndreaptă ca un băț a solemnitate și vă spune că mesajul lui e să trageți apa la WC pentru că astfel nu mai pute în casă. Tu, și nevastă-ta schimbați priviri descumpănite. Oaspetele n-avea cum să vadă că n-ați tras apa, nu numai pentru că voi o trageți, dar și pentru că oaspetele nu s-a cerut pînă atunci la WC. Ce l-a apucat? vă întrebați în mod firesc, pentru că mesajul lui e o clară trimitere la niște persoane al căror WC pute.
Corina Crețu, din cîte se vede, s-a arătat neliniștită de perspectiva ca România să iasă din Uniunea Europeană și sub acest semn a găsit de cuviință să avertizeze Poporul român ca nu cumva să se gîndească la așa ceva. Ca și oaspetele care te avertizează că dacă nu tragi apa, WC-ul pute. Numai că nimeni în România n-a pus, nici măcar la nivel de gînd răzleț problema unei ieșiri din Uniunea Europeană. Prin nimeni înțeleg lider de partid, autoritate, lider de opinie, partid, organ de presă. Apartenența la UE e unul dintre puținele axiome care definesc viața noastră publică, din 2007 pînă acum. Nu-mi imaginez nici măcar pe Corneliu Vadim Tudor militînd pentru Roexit, d-apoi pe Liviu Dragnea. Și nu pentru că Liviu Dragnea ar fi cine știe ce euroatlantist, ci pentru că e un îmbogățit al tranziției. Îl vedeți pe Liviu Dragnea petrecîndu-și concediul la Soci, în loc de Coasta de Azur?
E drept, în România se discută despre apartenența noastră la Uniunea Europeană. Se discută în sensul că slugărnicia unor ștabi, în genul lui Klaus Iohannis, sau a unor maimuțoi politici, în genul lui Ludovic Orban, sau a unor Gardieni de penitenciare extinse la nivelul unei întregi țări, în genul Monicăi Macovei, i-a făcut pe cei de la Bruxelles să creadă că pot trata România drept Proasta Europei de Est. Și nu o Proastă pur și simplu, ci o Proastă în tîrg, căreia îi spui că-i proastă și ea, în loc să-ți dea una în cap cu poșeta, rîde. Ca proasta-n tîrg, evident. Pe vremea campaniei electorale prezidențiale din 2014, mai precis în 22 septembrie 2014, seara, am avut un interviu cu candidatul Klaus Iohannis. Citez din discuția care a avut loc la un moment dat: „Ion Cristoiu: Mai e ceva de făcut pentru România în Uniunea Europeană? Ca poziție.
Klaus Iohannis: Noi, din păcate, și în NATO și în Uniunea Europeană, avem o poziție pe care aș descrie-o cel mai bine poate, cu cuvîntul insipidă. Inodoră, incoloră.
Suntem pe-acolo, întotdeauna suntem de acord cu partenerii, ceea ce, în esență, este absolut corect și voi face același lucru, dar de acolo se poate merge mai departe, putem s-avem și noi idei, putem să prezentăm abordări proprii, putem să venim cu o nuanță proprie, dar pentru asta e nevoie de foarte, foarte multă muncă.
Asta am de gînd. Eu vreau să ne profilăm mult mai bine și în cadrul NATO și în cadrul Uniunii Europene. După părerea mea, nu vă supărați, este total insuficient să spunem Da, da, da, mulțumesc și noi tot așa. Sînt atîtea lucruri unde putem să venim cu o opinie proprie, una pozitivă, evident, nu una negativă, și exact acest lucru am de gînd să-l fac. Eu vreau ca țara mea să fie auzită și ascultată, nu printre alții.” Despre acest Klaus Iohannis candidatul, în care nu vei recunoaște în veci Rața Mecanică de azi, am vorbit la emisiunea Sandrei Stoicescu. Fiind vorba de o deosebire greu de închipuit între candidatul din 2014 și președintele din 2018, despre asta voi scrie mai pe larg. M-am oprit asupra acestui citat din stenograma emisiunii, deoarece aici candidatul Klaus Iohannis sintetizează marea problemă a relației noastre cu Uniunea Europeană, dar, mai ales, a percepției asumate de marea majoritate a românilor în privința felului în care ne tratează birocrații de la Bruxelles. Klaus Iohannis a fost ales și pentru că românii au văzut în el un președinte care va refuza unei țări ca România ipostaza de licurici al Bruxellesului. PSD a cîștigat zdrobitor alegerile generale și pentru că Guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloș a părut un simplu dătător din cap la tot ce venea de la Comisia europeană. Ce vor românii de la cei de la Putere? Ieșirea din UE? Doamne ferește! Vor o mai mare demnitate națională față de tendințele – lesne de explicat în cazul birocraților – de a ne trata ca pe niște babuini.
Relația actualei puteri cu Bruxellesul are o mie și una de erori. De la incapacitatea de a face lobby la Comisia Europeană pînă la luarea unor decizii peste noapte, fără a le explica și justifica în fața opiniei publice. În nici un caz, între aceste erori nu se află și cea de a pregăti terenul pentru o ieșire din Uniune. Nu e vorba nici măcar de un Război declarat împotriva Uniunii, cum asudă să invoce Aripa Militară a presei noastre. În bătălia politică internă, Opoziția, Klaus Iohannis, TeFeLiștii folosesc teza ieșirii din UE ca un instrument de atac împotriva PSD-ALDE. Evident, e vorba de o manipulare. Un post al Noii Securități, Digi 24, duce chiar o campanie de manipulare pentru a interpreta conflictul dintre actuala putere și birocrații de la Bruxelles ca semn categoric al unei încercări de Roexit. Prin această manipulare se urmărește sporirea antipatiei față de PSD și ALDE, mai mult crearea chiar a unei neliniști colective prin lamentările despre cum, în curînd, românii vor avea nevoie de vize ca să călătorească în străinătate.
Din nenorocire, amestecîndu-se în bătălia internă de partea Opoziției împotriva Partidului care a făcut-o Comisar European, Corina Crețu se dedă și ea la această manipulare. Grosolană de-a dreptul.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Evz