Traian Băsescu, noiembrie 2015: “Afacerea Microsoft e una de vreo 400 milioane gaură sau, altfel spus, bani furați statului român. Minim 200 de milioane până la 400 de milioane. Mai mult, din ce am citit eu, îmi aduc aminte că e vorba de o afacerea din 2004 până în 2014. Deci cei 400 de milioane au fost fraudați pe o perioadă de 10 ani. Mai mult, de multă vreme se știau conturile prin care se mișcau banii.
Ce e strigător la cer e că nimeni nu spune de unde veneau banii care se vehiculau. Trebuie să știm dacă e vorba de 200 sau de 400 milioane de dolari (prejudiciu), să știm de la cine au venit, cine a dat mita. E clar: capii mafioți în România au fost Pescariu și Florică. Deci e o afacere profund acoperită de statul român, care nu vrea să meargă mai departe”.
Dacă e să-l credem pe cel mai anticorupție președinte din istoria națională, eficienta mangleală din afacerea cu Microsoft s-a derulat pe tot parcursul celor două mandate ale sale. Pe tot acest parcurs, corupția a fost o amenințare cu acte la securitatea națională. Să ne amintim cum, în vara lui 2013, adică pe parcursul, fostul șef al SRI George Maior o impresiona acut la B1Teve pe Sorina Matei cu decizia sa personală de a pune microfoane în cancelaria Liceului Bolintineanu pentru a combate corupția la examenul de bacalaureat. Lacrima din colțul ochiului impresionatei șade și azi uscată într-o pensulă de rimel. Normal. De lemn să fii și tot îți picură ochiul la aflarea dorinței unui civil vopsit (pe cap) din municipiul Cluj Napoca ca “tinerii români să trăiască într-o ţară liberă, neafectată de corupţie”. Cum să nu-ți picure? Cum? La Bolintineanu s-a făcut dreptate: fosta directoare șpăgară a fost condamnată la pușcărie cu suspendare și muncă în folosul societății mult mai puțin corupte după succesul acțiunilor anticorupție de pe parcursul.
Imediat după răsunătorul succes anticoruptie de la Bolintineanu, directorul anticorupție al SRI George Maior a fost trimis ambasador în țara lui Microsoft, Taubman și Gitenstein. Fostul ministru al comunicațiilor Sandu, condamnat în Microsoft, susținea într-un denunț că, împreună cu multi alții, ultimii doi pomeniți s-au înfruptat și ei nițel din primul. Desigur, e doar o coincidență că țara care îi conține acum pe Microsoft, Taubman, Gitenstein, Maior a decorat-o, medaliat-o, lăudat-o, susținut-o, protejat-o pe o doamnă pe prenume Codruța care conduce o vestită instituție anticorupție care a cam clasat elegant dosarul Microsoft. Din septembrie 2017, aceeași țară conține și un denunț amănunțit despre șpaga din licențele Microsoft semnat de fostul ministru Gabriel Sandu, singurul amploaiat al statului român condamnat în această afacere.
În declarația din noiembrie 2015, Traian Băsescu susținea că se știau pînă și conturile “prin care se mișcau banii”. Exact din luna noiembrie 2015, aștept răbdător ca domnul acela care a impresionat cel puțin o combatantă locală anticorupție înainte să plece ambasador la Washington să se întoarcă nițel de la Washington, cît să ne spună cui aparțineau conturile prin care se mișcau banii în afacerea Microsoft, în conturile cui au ajuns banii din afacerea Microsoft, pe ce s-au cheltuit banii din afacerea Microsoft. Si, deloc în ultimul rînd, care e prejudiciul real în afacerea Microsoft. 67 de milioane dolari, cît zice DNA? Peste o sută de milioane dolari, cît zice Sandu? Cel puțin 200 de milioane, cît zice providențialul Traian Băsescu? DNA-ul a mințit diminuînd valoarea șpăgii? Dacă da, unde e diferența de la 67 de milioane la cel puțin 200 de milioane? Astea nu pot fi secret de state, nu?
Căci, după cum atît de frumos a spus pe scara avionului de mine așteptatul civil anticorupție Maior, “îmi doresc ca tinerii români să trăiască într-o ţară liberă, neafectată de corupţie.” (lacrimă, iarăși)
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur